raspuns 25359- pentru LACRAMIOARA

    0
    227
    admin Echipa asked 7 ani ago

    Doamne ajută! Atât de dor mi-a fost de răspunsurile pe care le daţi credincioşilor aici, mai învăţăm şi noi din alte răspunsuri care ni se potrivesc şi nouă. Referitor la frământările doamnei Lăcrămioara care are deja 3 copilaşi, să îi trăiască, şi care se simte rău că soţul vrea să o ferească să nu mai conceapă şi alţi copilaşi. Eu am 4 copii şi sunt însărcinată în luna a 8-a cu cel de-al 5-lea nostru copilaş. Vreau să va spun că şi eu m-am confruntat cu asemenea dificultăţi încă de când aveam numai un singur copil, adică soţul era frustrat că nu aveam o casă, nu avea decât el serviciu, bani puţini şi o grămadă de alte gânduri negre care trec prin capul raţional al unui bărbat. Bărbaţii sunt dominaţi de raţiune, pe când la femei e altă treaba, ele sunt dominate de putearea inimii, de aceea ele sunt şi mai milostive, mai duioase, etc. , au sentimentul matern foarte ascuţit…e adevărat că există şi bărbaţi cu sentimente paterne mai accentuate decât sentimentele materne la soţiile lor , dar aşa e armonia, nu se poate decât în rare cazuri să fie amândoi cu aceeaşi vervă într-o direcţie, mi se pare că am rămâne rapid fără vlagă în celelalte ale vieţii. Precum spuneam, nici soţul meu nu mai dorea copii, nici pe-al doilea, nici pe-al treilea, deja al patrulea a fost un şoc, s-a manifestat la soţ cu o criză de nervi, săracul, fiecare avem neputinţele şi limitele noastre, mai intervine şi concepţia lumii în care trăim, că nu trăim în codrii singuratici, e inevitabil să nu te influenţeze alte cupluri, alte persoane apropiate, colegi de serviciu, etc…pe mine m-au consumat crizele şi vorbele spuse la nervi şi căutăm în mintea mea o situaţie ideală în care soţul să sară de bucurie pe un fundal cu curcubee şi buchete de flori, dar …ce să vezi…deşi mă aşteptăm, deşi am ţinut secret în mine, numai duhovnicul ştia până în luna a 5-a, la această a 5-a sarcina, soţul a cam explodat şi nu prea vorbim, că să nu mai spun că relaţiile intime s-au răcit bocnă. Şi pe mine mă ameninţă că se duce şi colo şi la alte femei şi că le sună…eu am încercat să îmi fac datoria pe măsură putinței, domnule Mereuțanu. Soţul meu are şi patimă beţiei, şi a fost destul de greu să am o viaţă intimă făcând slalomuri printre beţii şi stări de trezvie. Dacă soţia e singură care poartă responsabilitatea capacităţii de autocontrol al unui soţ împătimit(oricare ar fi natură patimei), atunci responsabilitatea soţului care ar mai fi? În ziua de azi sunt foarte mulţi bărbaţi slabi, care foarte uşor caută satisfacţie în altă parte în loc să muncească cot la cot cu soţia să rezolve problemele de comunicare într-o căsnicie, să caute ajutor, mai ales duhovnicesc. Se poate convieţui într-o căsnicie cu un soţ care respinge tot ce ţine de credinţă, o căsnicie bazată pe dragoste şi jertfă şi înţelegere multă din partea soţiei. În mod categoric, Lăcrămioara, divorţul de tatăl copiilor tăi NU este o soluţie. Eu îmi spuneam aceleaşi lucruri că şi tine şi sunt dovadă vie că nu am reuşit. Eu am divorţat de soţul meu pentru că apoi să ne recăsătorim, pe motiv că nu ne potriveam în diverse concepţii, dar diavolul stă la panda şi îşi rânjeşte în barbă când te vede că ai luat hotărârea să părăseşti căsnicia. Din punct de vedere al slăbiciunii, te potriveşti prea bine cu soţul tău. Pe cât de uşor îi vine lui să plece, nici el habar nu are spre ce, pe atât de uşor îţi este ţie să renunţi la căsnicie şi să pleci în căutarea unui „tată bun” pentru copiii tăi. Îmi pare rău să spun, dar un tată mai bun decât cel natural pentru copiii tăi, pur şi simplu, NU EXISTĂ. Domnului Mereuțanu aş dori să îi spun că eu nu cred în nepotrivirea unui cuplu care ajunge să se cunune. Aşa arată la suprafaţă, un cuplu de oameni care n-au nici în clin nici în mânecă, eventual doar copii, eventual concepuţi în desfrânare (aşa cum gândeşte lumea rea). Însă odată ce Dumnezeu a îngăduit să se cunune cei doi, odată ce nici unuia nu i-a pus vreo piedică înainte de cununie, vreun eveniment care să îl întoarcă cu tot dinadinsul, orice, atunci cei doi uniţi prin cununie în faţă lui Dumnezeu trebuie să continue împreună în viaţă, orice ar fi. Poţi să divorţezi de 1000 de ori, găsind încă alţi 1000 de soţi sau soţii, tot nu se asemănau cu primul/prima cu care te-ai cununat. Este o pură strategie de înşelare a diavolului pentru oamenii care dau de piedici în viaţă lor şi care nu beneficiază sau nu caută sfatul potrivit, neapărat duhovnicesc. Lăcrămioara, dacă vrei să iei sfatul meu, este să îţi iubeşti soţul, să vorbeşti cu el fără să vrei să te impui, să îl respecţi, să îl cunoşti, să îl descoperi parte cu parte a firii lui, şi ai să realizezi că soţul şi soţia sunt în momente diferite ale vieţii lor împreună că nişte copii care cresc, care se ajută unul pe altul să crească. E un fapt recunoscut în psihologie că femeile sunt niţel mai mature decât bărbaţii, dar şi bărbatul când zice o vorba, apoi, noi, femeile, stăm şi medităm şi apoi cu respect executăm, pentru că, ce mai, are dreptate bărbatul, şi recunoscând asta în sinea noastră, dacă nu pe faţă , nu îţi vine să îţi iubeşti soţul, cu tot cu luptele lui interioare? îl poţi ajută să le depăşească, faceţi-vă planuri împreună de altă natură, o afacere ceva, o activitate economică, un curs, implică-te în proiecte de voluntariat, fii activă în societate, nu numai în maternitate, pe care sunt sigură 100% că o îndeplineşti că nimeni altă. Asta e cheia pentru femeile că noi, care vor să dăruiască: să dăruim pe orice cale posibilă, oamenilor care au nevoie, o vorba, un sfat, o îmbrăţişare (ai fi uimită să ştii câţi oameni nu au mai simţit o îmbrăţişare de ANI de zile, încât le dau lacrimile amintindu-şi cum e să te îmbrăţişeze cineva, în special bătrânii, dar şi femeile neglijate, copiii orfani care nu se mai dezlipesc de ţine)- fă tu pentru alţii ceea ce ai vrea că alţii să facă pentru ţine şi nu fac iar Dumnezeu, într-o zi în care nu te aştepţi, îl va întoarce cu faţă către tine pe cel care vrei să ţi se dăruiască aşa cum i te dăruieşti tu. Fără crize şi comentarii inutile. E imens de greu, dar e nevoie de ce spunea părintele Cleopa: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare(x40) şi când s-a terminat iarăşi: răbdare, răbdare, răbdare, răbdare… Doamne ajută! şi să nu cazi în deznădejde sau în alte gânduri negative că nu îţi sunt de nici un folos nici pentru fericirea vremelnică (pe care o căutăm toţi) şi nici pentru fericirea veşnică (pe care o căutăm prea puţini pentru că nu o înţelegem). Eu cred că veţi fi fericiţi!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    + 57 = 59


    1 Answers
    admin Echipa answered 7 ani ago

    Bună ziua. Pentru început țin să vă mulțumesc pentru frumoasa completare scrisă cu „diacritice”. Astfel ne ușurați enorm munca și ajutați ca întrebările răspunsă să fie imediat publicate. Despre completarea pentru sora Lăcrimoara nu am ce să comentez, doar un simplu ceva: să știți că sunt și femei stăpânite de capitalismul acestor zile care nu mai doresc decât un copil, pentru motivul că vrea să devină superstarul lumii, rezolvând nu știu ce lucruri din societate, uitând de principalul ei rol. Cu privire la completare: Foarte frumos spus. Deși uneori ar trebui să renunțați la „diferențele” între oameni. În rest e totul bine spus și din inimă. Mi-a plăcut și sentimental m-a atins la suflet. Personal vă felicit cu cel de al 5 copil. Să fiți fericită și mândră că împliniți rolul vorstru de femeie pentru mântuire: „ea se va mântui prin naştere de fii, dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie” I Tim. 2, 15. Și vreau să vă atrag o mică atenție asupra vesetului de mai sus și anume la sfârșitul lui: „… dacă va stărui, cu înţelepciune, în credinţă, în iubire şi în sfinţenie”. Deci doar nașterea de prunci nu e suficient pentru mântuirea soției. Să luăm aminte. Și foarte frumos ați spus despre cel mai bun tată pentru copii – cel natural. Cât de rău și urât nu s-ar comporta el, rămâne singurul cu mari șanse de cel mai bun tată pentru copil. Și închei completarea mea cu răspunsul la locul care ma atins în modul cel mai direct. Să știți că sunt foarte mulți care nu se potrivesc pentru întemeierea unei familii și o fac doar fiind constranși, impuși, din neatenție … . Care o fac pentru anumite interese materiale și doar pentru împlinirea plăcerilor unor persoane. Faptul că ajung până la cununie și are loc cununia asta nu înseamnă că sunt plăcuți și în fața lui Dumnezeu. Cununia este Binecuvântarea pentru care se roagă Biserica să fie revărsată peste tinerii miri. Cununia nu este o încoronare a aprobărilor lui Dumnezeu. Tinerii trebuie foarte mult să se cerceteze și să se cunoască bine și cu duhovnicul să modeleze locurile care nu se potrivesc. Iar cei care nu se potrivesc cu nimic dar se apropie de taina Cununiei mai bine să renunțe. Că mai mare binecuvântare va avea în viață, altfel necazurile îl vor îmbrăca în haina suferinței. Asta a fost pentru prima întrebare care a solicitat completarea sau mai bine spus răspunsul meu. La  sa doua solicitare de intervenție a mea. Eu când am spus folosind citatul Scripturistic: „bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” I Cor. 7,4 am avut în vedere relația intimă între bărbat și femeie, între soț și soție. La fel și Scriptura spune acest lucru despre acest lucru, despre paza de păcatul desfrânării. Deci când e vorba de păcatul curviei sau altele care derivă din lipsa împreunărilor trupești. Nicidecum nu poate să fie soția purtătoarea de responsabilitate pentru decizia soțului de a fi hoț de buzunare, sau bețiv ș.a.m.d. Însă soția poate să răspundă pentru aceste căderi ale soțului dacă ea ia parte la căderile soțului. Dacă pentru anumite pricini din partea soției soțul cade în patima beției, soția va răspiunde pentru acest lucru. Însă din propria voie și cu propria decidere de cade soțul în vreun păcat atunci toată responsabilitatea e a lui. Deci: soția este stăpână pe trupul bărbatul doar în cazul relației sexuale și a patimilor care derivă din lipsa ei. Căci se spune: „Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului”. Versete care precedă citatul dat. Și apoi „Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre”. Deci orice păcat: curvie, preacurvie, malahie, și mai nu știu eu care poate să fie, soția va răspunde pentru căderea soțului și soțul va răspunde pentru căderea soției. Restu e personal și doar de complicism poate să se țină cont.

    Să aveți o zi frumoasă în continuare și mulțumesc de frumoasă completare.

    Mag. Vitalii Mereuțanu

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    4 + 1 =