Iertarea aproapelui si spovedania

    0
    333
    Dorina asked 5 ani ago

    Nu ma spovedesc deja de 2 ani deoarece nu pot sa iert un anumit lucru care s-a intamplat in viata mea, si anume atitudinea batjocoritoare si indiferenta a socrilor mei atunci cand copilul meu s-a nascut cu o diagnoza grea (Slava Domnului nu s-a confirmat). Indiferenta lor fata de copilul meu continua si acum.

    Rana aceasta ma doare si inima mea nu este impacata, pot sa iert totul ce s-a intamplat cu mne dar nu si cu copilul, si spovedania in aceste conditii pentru mine ar insemna o fatarnicie…

    Sa astept cu spovedania pana o sa pot ierta?

    Si o alta intrebare, cand este indicata marturisirea generala? Am mers prima data la spoevedanie la maturitate, si de atunci pot sa zic ca nu merg chiar des la biserica, ma spovedesc ocazional la preotii diferiti, dar nu am acea legatura cu biserica care ar trebui sa o am, nuam duhovnic si nu mi-am marturisit pana la urma pacatele mai intime … parintii mei m-au botezat si mi-au dat o educatie buna dar nu m-au dus la biserica, cum nici pe ei nu i-au dus parintii lor, si acum nici eu nu imi duc copilul, si imi pare rau

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    43 − = 38


    1 Answers
    Preot Iulian Raţă Echipa answered 5 ani ago

    Voi începe cu sfârşitul întrebării Dvs. Dar poate că e cazul să rupeţi Dvs. şirul vicios de nepăsare faţă de Biserica lui Hristos? E cazul să o facă cineva, nu?

    Spovedania. E bine soră, să vă alegeţi totuşi un preot, la care să vă mărturisiţi în permanenţă. Orice creştin, trebuie să-şi aibă duhovnicul său! Şi, atunci când vă ve-ţi decide, care este acel duhovnic potrivit, ve-ţi face mărturisirea generală pe care o cere sufletul Dvs. La părintele duhovnic se face mărturisirea generală. Pe de o parte vă curăţiţi Dvs. pe de cealaltă parte, părintele prin acea mărturisire îşi dă seama de nivelul spiritual la care vă aflaţi Dvs! De aici, el înţelege ce are de făcut pentru mântuirea Dvs!. Dar nu amânaţi mult prea mult… păcatele se adună, viaţa e mult prea scurtă diavolul se apropie, iar pe Hristos îl îndepărtăm….

    Cât despre iertare… Cu ce sunteţi mai bună decât ei, dacă nu-i iertaţi? Nu voi încerca să vă ţin predici despre iertare, intuiesc că aţi citit suficiente, sau mai mult decât suficiente. Altceva voiam să vă aduc aminte. Rugăciunea Tatăl nostru, în care îi zicem lui Dumnezeu să ne ierte El nouă păcatele noastre, exact aşa cum şi noi iertăm greşiţilor noştri! Acolo noi singuri ne pronunţăm sentinţa. De aici, meditaţi, nu ajungeţi în rai, până nu aveţi pace desăvârşită în sufletul Dvs! Mai apoi Hristos a fost răstignit şi s-a rugat pentru iertarea celor ce l-au condamnat la moarte pe cruce. Sfântul Ştefan, bătut cu pietre se ruga: Iartă-i Doamne că nu ştiu ce fac. Pe Dvs. nimeni nu va bătut cu pietre şi nici nu va răstgnit…

    Iertaţi, pentru a vă elibera sufletul! Iar de mărturisire, mărturisiţi-vă cât mai des. Să vă împărtăşiţi, abia după ce vă ve-ţi împăca! Doamne ajută!

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    5 + 4 =