Diverse

    0
    168
    admin Echipa asked 12 ani ago
    Binecuvântaţi şi mă iertaţi pe mine! Sunt un păcătos la început de drum în ale credinţei. Iată câteva teme ce mă frământă: 1. Rog tâlcuiţi „Eli, Eli, lama sabahtani?!” (Matei 27,46). Când oamenii zic aşa ceva, se socoate că-i vorba de deznădejde. Dacă din gura Mântuitorului auzim acestea, ce vor să însemne? 2. Ce face patriarhul duminica? Participa la liturghie? Unde? Foarte rar e văzut la liturghie. Are altă rânduială patriarhul? 3. Ascultarea. Un lucru extraordinar. Nu-i puţin lucru să faci ceva ori de-ţi convine ori ba, ori de-ţi place ori ba. Dar până unde? Până unde merge ascultarea? Dacă vine chiriarhul locului şi zice „Hai cu toţii la greco-catolici? Sau hai să închinăm lui Mamona? Mai facem ascultare? Dacă nu mai faci ascultare te autoexcluzi din rândurile clerului? 4. Luca 18,18-19 Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Cu toate astea noi spunem la sfanta liturghie „Hristos Adevaratul nostru Dumnezeu”. Şi spunem despre Iisus că e bun. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui De ce nu îşi asumă Iisus în acest pasaj latura dumnezeiască? Şi de ce nu recunoaşte că e bun? Sau este vorba de altceva? Rog tâlcuiţi. 5. I Ioan (3,1) Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Suntem toti fiii lui Dumnezeu? Câţi fii are Dumnezeu? 6. Tot în acest capitol avem „Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu.” Rog tâlcuiţi. Încă o dată vă cer iertare dacă întrebările mele par ciudate, dar sunt din sete de cunoaştere. Doamne ajută.

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    + 72 = 81


    1 Answers
    admin Echipa answered 12 ani ago

    Iertăm şi ne rugăm unul pentru celălalt. Doamne ajută. 1. „Eli, Eli, lama sabahtani?!” – „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu pentru ce M-ai parasit”. Nu pare a fi nici un strigăt de deznădejde aici. Deşi pentru noi oamenii aceste cuvinte par a fi eprimarea deznădejdii. Dacă am sta şi am judeca ca oameni aceste cuvinte ne-am întreba: Ce jale să fi avut Hristos Mântuitorul nostru în inimă când a rostit aceste cuvinte?! Câtă durere şi ce zbucium?! Iubiţii mei. Dar aceste cuvinte nu au fost rostite pentru a ne arăta nouă că Domnul a căzut în deznădejde ci pentru ca apoi să ne arate câtă cuprindere de har şi bunătate este ca să mai aibă suflare în glas spre a deschide cuvânt: „Părinte, iartă-le lor…” (Luca 23, 34)?! Aceste cuvinte sunte legate între el şi trebuie să nu le luăm separat. Deci aceste cuvinte sunt mai degrabă o chemare a Tatălui decât un strigăt de disperare ca să-i fie mai uşoară trecerea. Este ultima rugăciune şi pare a fi cea mai tulburătoare. Şi trebuie şi noi să înţelegem că nu e cuvânt care exprimă deznădejde căci El însuşi este Dumnezeu. Atunci pe cine strigă El. Gândiţi şi voi ce ar dori Domnul să ne înveţe prin aceasta… Las răspunsul necomplet să veniţi fiecare cu ideile voastre. Însă doresc să adaug că părerea mea este cea redată de Cabasila: Domnul ne arată că puterea morţii stă în autonomia ei şi nu are nimic comun cu moartea. Şi Hristos îşi dăruieşte moartea Tatălui şi de aceea în Hristos cea care moare e moartea: „Cu moartea pre moarte călcând”. De atunci, nici un om nu mai moare singur”; Iată care sunt sensurile acestor cuvinte. 2. Trebuie să ne gândim în felul următor. Patriarhul este unul iar noi suntem milioane. Cel care e unul îi poate vedea şi simţi pe toţi depretutindeni, mai ales în duh. Iar noi îl vedem mai greu. Activitatea lui e legată de schimbare de loc. Locurile sunt sute şi mii aşa că puţine şanse avem de al avea în fiecare slujba alături. Dar în duh este posibil mereu. Patriarhia este locul slujbei lui. Dacă nu are alte invitaţii. Iar activităţile lui sunt imense şi bogate. 3. Ascultarea este în funcţie de starea celui de care ascultăm şi a celui care ascultă. Dacă cel de care ascultăm este un mare trăitor şi este exclus să îndemne la păcat sau erezie atunci facem ascultare de el până la infinit. Aşa e învăţătura celor care sunt în Sfântul Munte. Pentru că puţin sunt acolo care ar putea să te ducă în erezie sau păcate. Iar dacă cel de care facem ascultare pare a poticni în cele ale credinţei atunci cu grabă să ne depărtăm de el în ascultarea noastră, dar apropiindu-ne imediat de altul care e cu mult mai stabil în cele ale durabilităţii. 4. Din nou gândirea umană este împătimită. Prin aceste cuvinte Hristos nu vrea să ne arate că el nu îşi asumă latura dumnezeiască ci el vrea să ne înveţe smerenia. 5. Fii în duh suntem toţi. Noi între noi suntem toţi fraţi. Oare nu aşa este? Nu aşa ne învaţă Scriptura? Toţi suntem fraţi întru Domnul. Iar dacă toţi suntem fraţi oare nu suntem şi fiii Domnului? Ca fiu după fire este doar Unul şi acela e Sfânt. 6. Poate ceva ce este bine să facă răul? Ca exemplu îl avem pe Domnul şi cei care sunt născuţi în har după El.

    Iertaţi şi rugaţi-vă unii pentru alţii.

    Cu râvnă întru Domnul
    Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!

    Introduceți aici numele dvs.


    + 60 = 64