Bună ziua părinte și sărut mâna! Vă rog să mă ajutați să mă luminez în situația în care mă aflu. Am cunoscut de curând o fată minunată, credincioasă și foarte evlavioasă. O iubesc și ne placem amândoi. E o fată îmbisericită și cu suflet mare și cel mai important: e o bună viitoare mămică, își dorește foarte mult copilași, ceea ce-mi doresc și eu. Ambii ne dorim foarte mult o familie. Vă mărturisesc că am visat-o deja mama copiilor mei, însă acum avem o problemă. Am aflat de curând că ea nu mai este fecioară. Eu însă sunt. Mi-am dorit dintotdeauna ca să mă căsătoresc așa cum spune regula bisericii, să fim ambii curați și neîncepuți. Însă, iată că acum mi se prăbușește cerul gândindu-mă că nu pot să accept așa ceva. Sunt între ciocan și nicovală, trebuie să aleg între ea și sufletul meu care nu-și găsește liniște… sunt foarte abătut și din cauza asta sufletul meu e vai de el… știu că Dumnezeu vrea să ne cerceteze… Să înțeleg că asta e mai degrabă un principiu de-al meu de viață? Se merită să jertfesc acest principiu în numele dragostei, sau să jertfesc dragostea în numele principiului? Ce cântărește real mai mult? Omul ăsta minunat de care m-am îndrăgostit, sau ideea asta cu care am crescut de mic copil? Vă rog să-mi dați un sfat. Mulțumesc mult de tot și Doamne ajută!
Please login or Register to submit your answer