Președinția Republicii Moldova

Parlamentul Republicii Moldova

Guvernul Republicii Moldova

A D R E S A R E A Bisericii Ortodoxe din Moldova privind ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Convenției de la Istanbul

Biserica Ortodoxă din Moldova își exprimă, în mod repetat, îngrijorarea față de ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova, în primă lectură, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (în continuare, Convenția de la Istanbul).

Atragem atenția asupra denumirii acestui act juridic, care la o primă vedere este aureolat de intenții bune. Or, este în afara oricărui dubiu că violența, față de orișicine, este condamnabilă.

Deseori, ca și în cazul textului Convenției de la Istanbul, în detalii se ascunde […] știm cine. O serie de formulări foarte plastice și nuanțe juridice camuflate în Convenția nominalizată au capacitatea de a deschide poarta la o avalanșă de consecințe grave pentru societatea noastră, nu tocmai perfectă, dar așa cum o cunoaștem.

Unul din cele mai controversate aspecte ale Convenției de la Istanbul este definiția conceptului de ”gen”. Potrivit art. 3, lit. c) al Convenției: “gen” va însemna rolurile, comportamentele, activităţile şi atributele construite social, pe care o societate dată le consideră adecvate pentru femei şi bărbaţi.

Așadar, pentru prima oară, un tratat internațional nu echivalează ”genul”, în mod clasic, cu ”sexul biologic”, dar  îl definește drept ”construct social”. De aici și implicațiile ce se doresc a fi derivate, cu o astfel de încărcătură ideologică, norma de la art. 3 lit. c) vine să ne prezinte că, fiind un ”construct social”, omul se naște ”neutru”. În consecință, rezultă că genul ar putea fi modificat de societate sau de persoană. Prin urmare, acest text neagă realitățile obiective de existență a bărbatului și a femeii.

Mai mult ca atât, o astfel de abordare este în contradicție directă cu un adevăr fundamentat biblic: ”Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie” [Geneza 1:27]. 

În continuare, la fel de problematică este norma de la art. 12, alin. (1), care statuează că: Părţile vor lua măsurile necesare pentru a promova schimbările în modelele sociale şi culturale de comportament al femeilor şi bărbaţilor, în vederea eradicării prejudecăţilor, obiceiurilor, tradiţiilor şi a altor practici, care sunt bazate pe ideea inferiorităţii femeilor sau pe roluri stereotipe pentru femei şi bărbaţi.

Prin Convenția de la Istanbul se dorește a ”eradica tradițiile”. Însăși ideea eradicării sau cultura anulării este una foarte periculoasă. Istoria nu poate fi aruncată la coșul de gunoi. Convenția ce se vrea a fi ratificată nu vine să explice care va fi forul decizional și grila de standarde care vor sta la baza eradicării (a se vedea și art. 27, privind raportarea).

În același context, este improbabil ca noi, oamenii de astăzi, să facem descoperiri importante de morală, etică sau filosofie. Tindem să credem că societatea europeană este bazată pe înțelepciunea achizitivă, adică suntem beneficiarii unui tezaur spiritual creștin care s-a condensat timp de milenii și nu poate fi neglijat atât de nesăbuit, oricât de bune ar fi intențiile celor care doresc ratificarea Convenției.

Un alt aspect, care stârnește îngrijorarea, este atentarea la libertatea religioasă. În acord cu art. 42 al Convenției: Părţile vor lua măsurile legislative sau alte măsuri necesare pentru a se asigura că, în cadrul unei proceduri penale iniţiate în urma comiterii oricăreia dintre actele de violenţă care intră sub incidenţa domeniului de aplicare a prezentei Convenţii, cultura, obiceiul, religia, tradiţia sau aşa numita „onoare” nu vor fi considerate ca o justificare a acestor acte. 

Pericolul acestei norme ar putea veni din interpretarea extinsă a termenului de violență, incluzând aici și noțiunea vagă de violență psihologică (a se vedea art. 33). Spre exemplu, căsătoria dintre un bărbat și o femeie ar putea fi considerată o tradiție desuetă.

În aceiași ordine de idei, remarcăm art. 28 al Convenției care dispune că: Părţile vor lua măsurile necesare pentru a asigura faptul că regulile de confidenţialitate impuse de legislaţia internă anumitor profesionişti nu constituie un obstacol, în condiţii adecvate, în calea raportării lor către organizaţiile sau autorităţile competente, dacă au motive rezonabile să creadă că a fost săvârşit un act grav de violenţă, acoperit de sfera de aplicare a prezentei Convenţii, şi că sunt de aşteptat alte acte grave de violenţă.

Prin acest articol este pus sub semnul întrebării secretul profesional a mai multor categorii sociale: doctori, psihologi, preoți, avocați, mediatori etc.

Prevederile Convenției atentează în mod direct și la dreptul părinților de a-și educa copiii. Reamintind controversa privind definiția ”genului”, art. 14 al Convenției vine să impună această teorie la ”toate nivelele de educație”. Se observă astfel că, deși în partea introductivă Convenția de la Istanbul face trimitere la acte juridice internaționale consacrate, (cum ar fi Declarația Universală a Drepturilor Omului), acte care consfințesc libertatea religioasă și dreptul părinților de a-și instrui copiii, pe parcursul textului Convenția de la Istanbul le ignoră cu desăvârșire.

În context, trebuie de amintit și de mecanismul de verificare (GREVIO), care în timp poate deveni o adevărată ”poliție a gândirii”. Totodată, se cunoaște că mai multe țări, parte a Consiliului Europei, și chiar a Uniunii Europene, nu au ratificat această Convenție (ex: Bulgaria, Marea Britanie etc.). Iar în unele țări s-a decis/sunt dezbateri privind denunțarea Convenției de la Istanbul (ex. Polonia, Ungaria, Turcia). În unele țări (ex. Slovacia) au existat dezbateri consistente conform cărora Convenția de la Istanbul este un ”Cal Troian” menit să introducă ”al treilea sex” și ”căsătoriile de același sex”. Curtea Constituțională a Bulgariei a declarat neconstituțională această Convenție la 27 iulie 2018,

Art. 4, alin. (2) al Constituției Republicii Moldova stabilește că: Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte şi legile ei interne, prioritate au reglementările internaţionale. Considerăm că în acest caz se impune ca ratificarea oricărei convenții, mai cu seamă a uneia care are un impact major asupra diferitor sfere ale vieții în societatea noastră, să fie precedată de un consens național foarte larg, cu dezbateri veritabile. În cazul de față, ratificarea Convenției, va fi succedată de o serie de acte: legi, hotărâri de guvern ș.a., care rezultă din obligațiile asumate prin Convenția de la Istanbul.

Biserica Ortodoxă din Moldova a fost întotdeauna pentru prevenirea și combaterea violenței, în familie și în general, inclusiv pentru prevenirea și combaterea efectelor nocive ale încurajării violenței promovate prin filme, literatură, teatru, jocuri video, internet, mass-media, cât și împotriva viciilor și adicțiilor care favorizează violența. Iubirea aproapelui, dragostea, pacea, discernământul, înțelegerea și răbdarea, concepte de esență umană și creștină, promovate în societatea noastră de Biserică, sunt în măsură (alături de măsurile întreprinse de autoritățile publice cu pârghiile legislative deja existente) să contribuie la prevenirea și combaterea violenței, dar nu propagarea ideologiei de gen. Suntem chemați fiecare în parte, cât și împreună, să stăruim pentru binele nostru spiritual și moral comun.

Biserica Ortodoxă din Moldova se exprimă repetat împotriva ratificării Convenției de la Istanbul.

 Ne rugăm Bunului Dumnezeu să dăruiască înțelepciune și spor în fapte bune forului legislativ!

† VLADIMIR,

MITROPOLITUL CHIȘINĂULUI ȘI AL ÎNTREGII MOLDOVE

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

6 + 4 =