Casatoria

    0
    249
    viky_990 asked 3 ani ago

    Doamne ajuta, parinte!

    Cer scuze de istoria mea lunga!

    Inca de la virsta de 19-20 de ani imi doream foarte mult sa intemeiez o familie si sa am copii, dar nu am intilnit persoana potrivita. Mereu am ales baieti nepotriviti. Erau relatii care nu tineau mai mult de o luna sau relatii in care iubeam din suflet dar nu primeam raspuns inapoi. Majoritatea profitind de naivitatea mea. Pina l-am intilnit pe el, il iubeam nespus, ma iubea si el, vroiam sa ne casatorim, dar nici cu acesta nu puteam sa imi intemeiez o familie deoarece sora lui se intilnea cu fratele meu, apoi acestia au planuit sa se casatoreasca. Noi am continuat sa ne vedem fara ca ceilalti sa fie la current. Cind au aflat s-a iscat mare scandal. Am ajuns intr-un final sa ne despartim si fiecare sa isi vada de drumul lui. Sora lui si fratele meu s-au casatorit asa cum planuise. Eu am plecat peste hotare, doi ani am fost departe de casa si cei apropiati, am fost singura in lumea amara, fara prieteni si sprijin. Am luat viata de la zero, am suferit mult dupa el, am ajuns sa ma rog sa nu mai iubesc niciodata pentru ca nu mai vroiam sa sufar, dar cu timpul ranile s-au cicatrizat si m-am impacat cu gindul ca asa e cel mai bine. Cu 8 luni in urma m-am mutat in alt oras unde aveam citiva prieteni. Prin intermediul unei prietene am facut cunostinta cu un baiat, nu i-am atras mare atentie pentru ca nu eram cointeresata sa intru intr-o relatie. M-a invitat sa iesim in doi la un suc. Fiind fara munca si ca sa imi ocup timpul am acceptat. Treptat dupa mai multe iesiri in oras cu prietenii nostri comuni mi-a capatat increderea, mi-a recunoscut ca ii plac foarte mult si si-ar dori sa incercam de a fi impreun. Eu am iezitat citeva saptamini, pina am decis sa ii dau o sansa fara sa fiu macar indragostita de el. Dupa 4 luni am primit o oferta de munca in alt oras, respectiv urma sa ma mut. El nu a fost impotriva, ba din contra a renuntat la viata pe care o avea in acel oras doar sa ma urmeze si sa fie alaturi de mine. Mereu imi repeat ca o data cu aparitia mea in viata lui, i-am dat un sens si tare vrea sa intemeiem o familie. I-am spus ca e prea devreme sa facem acest pas, dar am acceptat sa ne mutam impreuna cu toate ca stiu ca e pacat sa traim impreuna necununati.

    Cu toate ca a avut o viata grea, crescind intr-o familie adoptive, e un baiat foarte cumsecade si responsabil, are calitatile unui sot iubitor si un tata grijuliu. Ma iubeste foarte mult si ar face orice sa ma vada fericita. Ma simt linistita in preajma lui si intr-adevar iubita. El stie ca eu nu am aceleasi sentimente pentru el. Treptat am ajuns sa tin foarte mult la el. Pot sa afirm ferm ca il iubesc, dar nu cu aceeasi intensitate ca si el. Dar, totusi, cind interactionez cu trecutul meu, am indoeli ca el este acel potrivit cu care sa imi leg viata pina la sfirsit. Des ne certam din nimicuri, mereu il compar cu altii, ii caut neajunsuri, dar in acelasi timp nu as vrea sa il pierd. E unicul care m-a iubit si ma iubeste asa cum sunt, cu tot cu neajunsuri fara sa ceara nimic inapoi. Din momentul cind mi-a zis ca vrea sa mergem la parintii mei sa imi ceara mina, ma gindesc non-stop. Dati-mi un sfat ce sa fac sa nu mai am indoielile astea.

    Un alt lucru care ma framinta este ca el este botezat in religia ortodoxa, dar mereu cind aducem vorba de Dumnezeu, zice ca el nu are religie si nu crede in Dumnezeu, dar este gata pentru mine sa ne cununam la biserica. Decizia lui, necrezind in Dumnezeu si eu care sunt gata cu el sa ma cunun nu este un pacat?

    1 Answers
    Preot Iulian RaţăPreot Iulian Raţă Echipa answered 3 ani ago

    Ei, Sfânta Scriptură spune clar că bărbatul necredincios se mântuiește prin femeia credincioasă, adică prin multe rugăciuni, lucrurile pot fi așezate la locul lor, cu ajutorul Domnului! Ce ține de căsătorie… Sincer, eu totdeauna am accentuat că o căsătorie fericită, poate fi doar din dragoste!

    Poate vă rugați mai mult Domnului să vă lumineze? Eu doar nu-l cunosc! Poate aveți o persoană de încredere, care să vă dea un sfat sincer, onest și dezinteresat? Dar să fie din parte unei persoane pe cât posibil echidistante? Într-un final, inima Dvs. trebuie să vă dea răspunsul la această întrebare: Ve-ți fi împlinită alături de el sau ba!

    Domnul să vă ajute să luați o decizie pe care să nu o regretați niciodată în viață! Fericire!