 |
 |
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Soţul credincios
 Soţul este capul soţiei ... Noi ştim că orice instituţie sau organizaţie - fie Biserică, parohie, mănăstire, sau, bancă, corporaţie şi şcoală - trebuie să aibă un conducător. Acelaşi lucru se cere şi pentru o familie reuşită , doar şi familia este o organizaţie - o organizaţie spirituală şi fizică. În conformitate cu Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie capului familiei este soţul. Să ne amintim din nou de cuvintele Apostolului Pavel: Soţul este capul soţiei ". Soţul, în calitate de cap al familiei, reprezintă principiul puterii în familie. Cum preotul este conducătorul spiritual al parohiei, şi este responsabil în faţa lui Dumnezeu pentru enoriaşi, aşa soţul este preot în propria familie, şi este responsabil pentru cursul vieţii de familie.
Acest lucru nicidecum nu înseamnă că soţul este mai bun sau mai presus de soţia sa. În Hristos toţi una fiind - nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus. Căsătoria este o unire a doi oameni egali. În Ortodoxie neexistând loc pentru şovinism. Faptul că bărbatul este capul familiei, nu-i dă nici un drept să fie şi dictatorul, tiranul, sau puterea absolută şi judecătorul suprem pentru soţia şi copiii săi. Dar, ca şi oricare altă poziţie înaltă, poziţia de cap al familiei implică anumite responsabilităţi, grele şi complicate, dar în acelaşi timp interesante şi promiţătoare.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Soţia credincioasă
 "Nu este cu putinţă să zidească cineva casa de sus în jos, ci de la temelie în sus". I-au zis lui: "Ce este cuvântul acesta?" Le-a zis lor: "Temelia, aproapele este, ca să-l câştig şi să-l folosesc întâi. Că de el sunt atârnate toate poruncile lui Hristos". (Pateric)
"Vreau să vă povestesc un caz. Un tânăr oarecare a simpatizat o tânără, care trăia duhovniceşte. Şi pentru ca să-l simpatizeze şi ea, încerca şi el să trăiască duhovniceşte, să meargă la biserică, etc. În cele din urmă s-au căsătorit. Însă, după câţiva ani, bărbatul acesta şi-a început din nou viaţa sa lumească de mai înainte. Deşi avea copii mari – un băiat la facultate şi două fete, una la liceu şi cealaltă la gimnaziu -el continua să trăiască o viaţă destrăbălată. Avea o întreprindere mare şi câştiga mulţi bani, dar cei mai mulţi îi cheltuia cu viaţa sa desfrânată. Sărmana lui soţie ţinea casa prin economiile ce le făcea şi copiii cu sfaturile ei. Nu-l clevetea pe tatăl copiilor, pentru ca ei să nu se îngreţoşeze de el şi astfel să se rănească sufleteşte, dar şi pentru a nu fi atraşi şi ei de o astfel de viaţă, noaptea târziu, atunci când acesta se întorcea acasă, soţia lui uşor îl putea justifica în faţa copiilor, spunându-le că are treburi, dar la amiază când mergea acasă cu câte o prietenă, ce putea să le mai spună? Dar ce făcea acest om fără frică de Dumnezeu?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Pentru o faptă bună nu este necesar un motiv sau un timp anume
 V-aţi întrebat vreodată cât aţi putea dărui aproapelui din timpul propriu, din suflet sau din puţnii banuţi pe care îi aveţi? Aţi meditat vreodată câţi oameni aţi putea face macar puţin mai fericiti dacă le-aţi putea aduce zâmbetul pe faţă, dar poate şi o lacrimă de bucurie printr-un cuvânt, un mesaj spus atunci, când sufletul lor se simţea singur în suferinţă şi durere, şi numai Dumnezeu şi îngerii îl vegheau?
Aţi încercat să priviţi prin casă şi să vede-ţi câte lucruri aveţi şi câte vă sunt cu adevărat de folosinţă şi dorite încă ?
V-a trecut prin minte gândul că, cu ce vă prisoseşte, aţi putea face un om sau poate chiar mai mulţi să simtă că s-a întâmplat şi-n viaţa lor o "minune" şi a adus şi pentru ei "pantofi de măsura necesară" sau orice, ce pentru noi e un lucru de nimic, iar pentru cineva sunt lacrimile lor de bucurie şi recunostinţă?
Aţi încercat să simţiţi vreodată ce ascunde un om dincolo de cuvintele, de privirea lui?
Aţi incercat să vedeţi dacă puteţi simţi toate astea?
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Să nu credeţi în vise şi vedenii!
 Deseori căutăm şi alergăm după minuni, arătări și chiar mângâieri divine prezente în viața noastră pentru a trece peste dureri și încercări. Toate aceastea pentru că nu avem credință, ori că e foarte slabă, căci durerea înăbușă rațiunea și trezvia minții. Sunt oameni mai puternici, alții mai puțin. Și cei slabi au mereu nevoie de întăriri, şi o găsesc în vise, arătri, vedenii. Dar de un lucru suntem ferm convinși: nu este bine a ne încrede în vise, căci nu la toate le știi proveniența, că-s de la diavol, ori de la Domnul. Deci ignorarea lor e cel mai bun lucru, vă îndemnăm la cât mai puțină atenție visurilor şi vă vom aduce aici şi un caz din viaţa vredniculului de pomenire Patriarhul Pavle al Serbiei, când cineva i se plângea că i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu în vis el îi răspundea : „Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog...”.
Să vă lumineze și îndrepte Domnul pe calea adevărului!
Iar în continure vă propunem mai multe materiale la subiect.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Nu e bine, nu e corect aşa, nu aşa ar trebui să fie
 Un camion încărcat cu grâu îşi urmează calea pe şosea. De la vânt tresare şi i se ridică tentul. Din spaţiile goale se strecoară şuvuiţe de grâu jos. Fiind în urma camionului meditezi "Nu e bine, nu e corect aşa, nu aşa ar trebui să fie". Accelerezi, întreci camionul şi te linişteţi. Nu e în faţa ochilor şi nu mai e în grija ta.
A trecut o ploaie prin oraş şi a lăsat pe străzi bâltoace şi noroi. Şi în mijlocul acestor bâltoace oamenii repară carosabilul. Şi nu pe alături, dar chiar în spaţiile pline cu apă, răstoarnă asfaltul proaspăt. Ei au ordin. Şi nu pot aştepta timp frumos ca să revie atunci pentru reparaţie. Se vor deterioara aceste "petice" cârpite - vor face altele. Şi din nou se gândeşte omul ce trece pe lângă ei "Nu e bine, nu e corect aşa, nu aşa ar trebui să fie".
Şi aşa trece întraga viaţă. Ne cheltuim banii şi lucrurile, forţele şi cuvintele, energia şi timpul nu aşa, nu în direcţa corectă.
Ba semănăm în apă, ba construim pe nisip, ba arăm asfaltul. Aşa procedăm toţi. Şi nu doar cei cărora li s-a indicat să repare carosabilul inundat sau să transporte grâul sub tentul spart.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Urâtul
 Fiecare locuitor al blocului unde trăiam, ştia pe cât de respingător era Urâtul. Motanul, care locuia în curtea casei. Şi chiar era foarte urâcios. El preţuia trei lucruri în această lume: lupta, resturile de mâncare, cu care se mai înâmpla să fie hrănit, şi să zicem aşa - dragostea. Combinaţia dintre aceste lucruri, şi lipsa unui adăpost a lăsat urme grave pe întreg corpul său. Pentru început, el avea doar un singur ochi, iar în locul celuilat era o gaură neagră. Pe aceeaşi parte a corpului îi lipsea şi o ureche, iar piciorul stâng i-a fost rupt şi nefiind tratat, oasele I s-au unit sub un unghi incredibil, dând impresia că motanul mereu vrea să se întoarcă de la cel ce se apropia. Nu mai avea nici coadă, existând doar un mic ciot, care mereu era într-o continuie mişcare ...
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
De ce totuşi nu am divorţat...
 Simţul "nu-l mai iubesc" era atât de puternic, că îmi părea că deja nici fizic nu-mi mai pot suporta propriul soţ. Părea că dragostea nu mai revine nicicând în această inimă pusteită...dar cât de puţin cunoaştem totuşi despre dragoste....
Sunt căsătărită de 12 ani şi abea acum înţeleg ce înseamnă să fii soţie şi ce înseamnă să iubeşti. Ceea ce simţeam la început unul faţă de altul, era o atracţie, un foc care ne mistuia pe ambii, când orice despărţire şi pentru o singură noapte îţi provoacă durere, când mereu simţeam că dorim să fim împreună, să stăm nedezlipiţi unul de altul. O stare de "febră înaltă", dar care nu durează mult şi care e necesară doar pentru a ne "suda" unul de altul. Dar nu e acesta sentimentul de dragoste...Mai ales că mereu am fost diferiţi.
El inginer - eu muzicantă. El iubeşte berea cu peşte în faţa televizorului, unde derulează la nesfârşit meciuri de fotbal, eu procurând abonament la filarmonie. El poate să stea jumătate de noapte pe net incadrându-se în multiple discuţii pe diverse forumuri, eu aducând bucătăria la o stare de curăţenie ideală.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
Articole Ortodoxia.md
|
|
Până când se va lăsa batjocorit Hristosul meu?
Eram obișnuiți cu ideia că în perioada Postului Mare, în perioada Postului Nașterii Domnului, adică în ajunul celor mai mari praznice Împărătești, asupra lui Hristos, din nou și din nou se răscoală ”saducheii” și ”fariseii”, irozii și irodiadele zilelor noastre, căutându-i moartea, căutând să-L răstignească. Ei, dar, era destul să treacă sărbătorile și, de obicei aceștia se potoleau. Se vede că, anul acesta este o excepție. Pentru că, irodiadele zilelor noastre nu se pot liniști și se tulbură în continuare. Nu încap de ”Ioan” și de ”Iisus”, nu încap de Biserica Lui. Pur și simplu nu încap și gata. Vor moartea lui Hristos și atât. Dar o vor cu aceeași insistență, cu care au dorit-o cu aproape 2000 de ani în urmă iudeii.... Și iar mă întreb, până când Doamne, până când... Ca să mă înțelegeți, cine sunt irodiadele zilelor noastre, vă fac trimitere la două materiale recent publicate și preluate cu multă repeziciune de un alt irod: Unimedia. E vorba de Antonina Fonari cu materialul: Apelul antidiscriminare al moldovenilor din Franța, Toți egali și toți diferiți, semnat de Nata Albot și Natalia Ghilașcu: Pentru că s-a convertit la islam este insultată în plină stradă.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
