Să vă iubiti unii pe alții, precum si eu v-am iubit pe voi.

A osândi pe aproapele este mai rău decât toate patimile; că nu numai vinovat de munci foarte grele se face, ci ca  cel ce a răpit vrednicia lui Dumnezeu, și potrivnic al lui Dumnezeu s-a făcut întru aceasta – dar osândidul pe   altul pe sine căzut se face, golindu-se de acoperământul şi ajutorul lui Dumnezeu. Cel osândit însă, de nu se va supăra pe cel ce-1 osândeşte, se va uşura de greutate, iar cel ce osândeşte trage asupra sa sarcina aceluia, precum ne-a arătat nouă aceasta, (Pilda cu Fariseul şi Vameşu). A osândi pe cineva înseamnă a te lipsi de ajutorul şi acoperirea lui Dumnezeu: căci, odată ce te faci judecător în locul lui Dumnezeu, El te lasă singur, ca pe unul ce socoteşti că-L poţi suplini, iar de aici te primejduieşti în a cădea în acelaşi rău pe care tu îl pui pe seama celui pe care tu îl judeci. Greutatea pe care o pui asupra altuia – dacă şi acela nu va răspunde cu rău – se prăvăleşte apoi peste tine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

+ 32 = 41