Un preot de la țară, mergînd cu treburi spre satul vecin, a văzut o femeie din parohia sa spălîndu-și rufele în rîu și, apropiindu-se, a întrebat-o:
-Duminica, la slujbă, am văzut că nu m-au ascultat toți cu atenție. Poate am vorbit lucruri prea savante și mă gîndesc, duminica asta, să vorbesc mai pe înțelesul oamenilor. Spune-mi, dumneata ce-ai înțeles din ce-am spus eu la predică ?
-Părinte, i-a răspuns cu smerenie femeia, eu n-am multă carte, dar aș vrea să vă întreb și eu ceva: vedeți pînzele ce le spăl eu acuma ? Apa trece prin ele și le curăță. Credeți că au ele habar de cum le-a curățat apa ? Și cu toate astea, devin albe și frumoase. Nu înțeleg eu, în biserică, tot cuvîntul sfinției tale, dar simt în suflet căldura Duhului Sfînt, Care mă curățește de păcat, așa cum apa aceasta curăță pînzele mele.
Tare mulțumit a plecat preotul văzînd un om care nu e doar cu gîndul la cele sfinte, ci și cu sufletul.
„La Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viata, nu printr-un anume fel de a gîndi.”

Sursa: www.calauza-ortodoxa.trei.ro

 

LĂSAȚI UN MESAJ

76 + = 81