Cum s-au purtat oamenii cu însăşi Bunătatea şi însu şi Adevărul Ceresc întrupat, cu Domnul Iisus Hristos ? L-au ispitit în fel şi chip, au viclenit înaintea Lui, L-au zavistuit, L-au linguşit cu făţărnicie ca să ÎI prindă cu vorba şi să ÎI dea pe mâna judecăţii romane şi, în cele din urmă, după tot felul de batjocuri şi de chinuri, să îl omoare pe cruce. Ce au făcut oamenii cu credinţa adevărată, pe care Hristos a adus-o din cer, cutoată învăţătura Lui cea dumnezeiască, cu tainele de Dumnezeu rânduite ? Le-au schimonosit de nu mai poţi să le recunoşti, unii le-au lepădat şi în locul învăţăturii Lui au pus propriile născocirii, cum au făcut cărturarii şi fariseii, iar în zilele noastre – Lev Tolstoi.
Doar Ziditorul ştie întreaga vrednicie a sufletului omenesc, pe care El 1-a zidit după chipul şi asemănarea Sa, şi numai El poate preţui după vrednicie toată nemărginita lui dragoste şi dăruire faţă de Dânsul. Fericit este omul creştin care va pricepe aceasta şi care se va lipi cu toată inima sa de Dumnezeu, Ziditorul şi Răscumpărătorul său, şi va răbda toate ispitele prin care îi este pusă la încercare dragostea şi credincioşia faţă de El, cum au făcut Iov cel din Vechiul Legământ, cum au făcut apostolii, sfinţii ierarhi, mucenicii şi toţi cuvioşii, care bine au plăcut lui Dumnezeu şi s-au învrednicit de cetăţenia cerească pentru credincioşia si dăruirea lor.
Sursa: Sfântul Ioan de Kronstadt, ”Ultimele însemnări”, traducere de Adrian şi Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia şi Cartea Ortodoxă, pag. 7-8

LĂSAȚI UN MESAJ

5 + 1 =