Despre rugaciune S-au scris sute, mii de carti despre rugaciune. Oricine vrea poate afla ce au învatat Sfintii Parinti despre puterea, despre valoarea, despre necesitatea rugaciunii. Ce au învatat despre cât de des trebuie sa ne rugam, despre cum tre buie silita mintea sa fie atenta la cuvintele rugaciunii, despre cum, prin chemarea neîncetata, Hristos vine si Se sa las luieste în inimile adevaratilor Sai ucenici. Oare ce s-ar mai putea spune despre rugaciune, când s-a spus aproape totul? Iata o întrebare foarte grea. În zilele noastre, crestinii se roaga putin. Considera ca e de-ajuns sa zica în graba “Tatal nostru“ si înca doua-trei ru gaciuni scurte, ca sa aiba cât mai mult timp pentru celelalte treburi. Rugaciunea nu mai este pretuita la justa ei valoare. Lumea în care traim este o lume atât de apasatoare tocmai pentru ca oamenii nu se mai roaga. Oamenii renunta la calea rânduita de Dumnezeu pentru ca lucrurile sa mearga spre bine si se multumesc sa constate raul. Rugaciunea este viata sufletului. Viata nu poate fi înlocuita de nimic. Cum ar fi sa îi cumparam unui mort haine foarte frumoase si mâncaruri foarte gustoase? I-ar folosi la ceva? Nu. Câta vreme sufletele noastre sunt moarte, câta vreme stam departe de rugaciune, Dumnezeu va sta departe de noi. Oamenii cauta o relatie cu Dumnezeu extrem de personala, atât de personala încât nu vor sa se mai roage: vor sa comunice atât de direct cu Dumnezeul în care cred încât nu mai au nevoie de rugaciune. Ei vor sa simplifice relatia dintre Dumnezeu si creaturile Sale printr-o relatie foarte rece: Dumnezeu ar trebui sa aiba grija de oameni, sa vada tot ce le lipseste, pentru simplul fapt ca îi iubeste. Si oame nii nu trebuie nici macar sa Îi multumeasca pentru binefaceri, cu atât mai putin sa I le ceara. Dumnezeu S-ar plictisi în cer daca nu ar trebui sa îi supravegheze pe oameni, daca nu ar trebui sa le împlineasca dorintele. Chiar daca oamenii vor o astfel de relatie cu Dumnezeu, Dumnezeu nu le poate face pe plac. Omul a fost creat de Dumnezeu pentru a se bucura de frumusetea raiului, pentru a gusta ves nicia. Omul nu se poate mântui fara rugaciune. Rugaciunea este limba raiului. Cine refuza ruga ciu nea, refuza raiul. Oamenii vor sa dobândeasca raiul, dar evitând rugaciu nea. O astfel de pozitie este contradictorie. Raiul este Îm pa ratia lui Dumnezeu. Cine confunda raiul cu un loc lipsit de griji, “unde nu este durere, nici întristare, nici suspin“, si unde îti poti împlini dorintele fara a te mai teme de moarte, nu a înteles credinta crestina. Viata duhovniceasca este unire cu Dumnezeu. A vrea sa fii unit cu El înseamna a întelege ca fara El nu poate exis ta nici bucurie, nici împlinire. Ca fara El viata nu are sens, ca, daca Dumnezeu nu ar exista, viata ar fi plina de tristete. A crede în Dumnezeu înseamna a vorbi cu El asa cum Domnul o cere. Sfânta Scriptura este plina de povatuiri le ga te de rugaciune. Este de neînteles cum de exista crestini care stiu foarte bine ce valoare are rugaciunea, crestini care se pricep sa le vorbeasca altora despre rugaciune si totusi ei însisi nu se roaga. Viata crestina fara rugaciune este viata pagâna. Este o viata din care este exclus Dumnezeul cel viu pentru a fi înlocuit cu un idol surd, dupa chipul si asemanarea omului patimas. Pentru cei care nu vor sa se roage este lesne de înteles ca un dialog duhovnicesc cu un parinte contemporan, ori cât ar fi de sporit, nu poate aduce roade. Dumnezeu nu intra în inima omului pe usi laturalnice. El intra pe usa pe care a rânduit-o pentru aceasta, pe usa rugaciunii. Sfintii Parinti învata ca rugaciunea este împarateasa tuturor faptelor bune. Troneaza deasupra tuturor pentru ca este puntea de legatura între om si          Dumnezeu, este glasul viu al constiintei. Rugaciunea este starea în care omul îsi muta mintea de pe pamânt la cer, rugaciunea este singura care îl urca pe om pâna la tronul lui Dumnezeu, este singura care ajunge si sparge cerul, este legatura, unitatea între duh si materie. Un lucru consemnat despre sfânta rugaciune este ca rugaciunea nu poate fi înlocuita cu nici o alta fapta, nu poate fi substituita prin nimic altceva. În materie de spiritualitate, Mântuitorul Iisus Hristos este Cel Care ne cere si spune: “Privegheati si va rugati sa nu cadeti în ispita…“; iar Apostolul Pavel spune “Ne încetat va rugati“.

LĂSAȚI UN MESAJ

− 1 = 8