Sa vedem acum pentru ce preotul (diaconul) ne îndeamna sa ne rugam pentru multe si felurite lucruri, pe când credinciosii din biserica se roaga numai sa fie miluiti, înaltând catre Dumnezeu la toate cererile, una si aceeasi rugaciune: (Doamne Miluieste!) Mai întâi pentru ca, asa cum am spus, aceasta rugaciune cuprinde într-însa o multumire si o marturisire. Al doilea, fiindca a cere de la Dumnezeu mila, însemneaza a cere împaratia Lui; iar daca o
cerem pe aceasta Hristos a fagaduit ca toate celelalte de care avem trebuinta ni
se vor adauga. Pentru aceasta e de ajuns cererea de mai sus, ca una ce poate sa
dobândeasca toate dintr-o data.
Dar de unde se poate vedea ca mila lui Dumnezeu e tot una cu împatatia Lui? Din aceea ca Hristos, vorbind despre rasplata cu care El va încununa pe milostivi, odata spune ca acestia vor fi miluiti, iar altadata ca vor mosteni împaratia. Astfel, într-un loc zice: „Fericiti cei milostivi, ca aceia vor fimiluiti”; iar în alta parte, ca si cum s-ar talmaci pe Sine Însusi si ar lamuri ce înseamna a fi miluit spune: „Si va zice împaratul celor de-a dreapta Lui (adica
celor milostivi): Veniti, binecuvântatii Tatalui Meu si mosteniti împaratia cea gatită voua de zidirea lumii”. Asa ca a dobândi mila de la Dumnezeu e tot una cu a primi mostenirea împaratiei ceresti.
De altfel, daca cineva ar voi sa înteleaga în ce consta mila dumnezeiasca, prin asemanare cu mila omeneasca, va gasi ca ea nu e nimic altceva decât însasi împaratia cerurilor. Caci sa vedem ce au facut cei milostivi? „Flamând am fost si mi-ati dat sa manânc, însetat am fost si mi-ati dat sa beau» le va zice Domnul. De aceea si Hristos îi va milui, primindu-i partasi la masa Lui. Si care e acea masa? „… Ca sa mâncati si sa beti la masa Mea, întru împaratia Mea”, zice Dânsul. Iar ca sa ne dam seama de stralucirea acelei mese, care nu va fi o masa de robi, ci una împarateasca, sa avem în vedere ca cel ce va sluji la ea va fi însusi Stapânul a toate: „Caci se va încinge, îi va aseza la masa si, apropriindu-se va sluji lor”.
Ori, Cel ce e din fire împarat, nu are nimic din ale robului, dupa cum noi, care suntem robi, nu avem nimic împaratesc din fire. Tot El va îmbraca pe cei goi, pe care îi va milui. Si prin urmare, nu le va da haina împarateasca pentru ca de la El si din ale Sale îi va îmbraca. Aceasta este haina de nunta pe care cei ce vor îmbraca-o trebuie sa fie primiti în aceasta împaratie. Caci împaratul cercetându-i nu va avea nici o pricina ca sa-i alunge din camara de nunta. Ba ceva mai mult: le va deschide casa Lui si aducându-i înlauntru, le va da loc de odihna: „Caci strain eram si M-ati primite la voi”. Dar cei vrednici de un asemenea har nu mai sunt robi, ci fii: „Caci robul nu ramâne pururea în casa pe când fiul ramâne pe veci”, zice Domnul. Iar fiii sunt si mostenitori, mostenind nu numai împaratia, ci si pe Stapânitorul ei: „Caci mostenitorii lui Dumnezeu sunt împreuna-mostenitorii lui Hristos… ”, zice Scriptura.
Prin urmare, când cerem de la Hristos mila, înseamna ca ne rugam sa dobândim de la El împaratia.
Sursa: Sf. Nicolae Cabasila, ”Tâlcuirea dumnezeiestii liturghii”, pag. 19-20

LĂSAȚI UN MESAJ

+ 48 = 50