Întrebare: „Prietenul meu m-a părăsit pentru o altă iubită, deşi i-am făcut toate poftele. Şi eram fecioară când m-a cunoscut. Am încercat să mă sinucid de două ori, dar nu am reuşit. Simţeam că aşa mă voi răzbuna pe el. Mă gândesc iar la sinucidere, că viaţa mea nu are sens fără el, dar am auzit că toţi sinucigaşii merg în iad. Aşa e?”

 

Înainte de a-ţi răspunde fac o paranteză: cu vreme în urmă am primit un telefon de la un tânăr pe care nu îl cunoşteam şi care după lungi eforturi a reuşit să facă rost de numărul meu. M-a sunat într-o seară, şi am avut cu el cea mai tristă discuţie din viaţa mea. Mi-a spus.

„Am o boală foarte gravă, pe care am suportat-o ani de zile. Acum nu mai suport. Vă rog spuneţi-mi ce rugăciune să zic ca să mă ia Dumnezeu, că dacă nu mă ia El mă sinucid. Sunt hotărât să mă sinucid. Nu vreau să vă fie milă de mine, dar nu ştiţi cât am răbdat anii ăştia. Gata, sacul răbdării mele a ajuns la fund. Îmi spuneţi ce rugăciune să fac sau mă sinucid?”

Deşi am stat mai mult de vorbă cu el, nu am reuşit să îl fac să înţeleagă că nu el este stăpânul vieţii sale, ci Dumnezeu. Credea în Dumnezeu, dar era decis să se sinucidă, şi poate între timp a şi făcut-o. Pentru că rugăciunea nu este un act de vrăjitorie, să te rogi şi să mori imediat. Rugăciunea înseamnă în primul rând primirea voii lui Dumnezeu, e cererea de a primi tărie să faci voia dumnezeiască, oricâte ispite ar apărea în faţa ta. Discuţia cu acel tânăr m-a şocat foarte tare. Şi îmi doream să reuşesc cât de puţin să îl conving pe tânăr să renunţe la hotărârea sa. Sunt momente în care viaţa unor oameni depinde de un singur cuvânt bun… Totuşi, mi-am dat seama că şansele ca acest cuvânt bun să fie primit sunt foarte mici – şi asta pentru că mintea celui care vrea să se sinucidă nu mai e limpede, ci e întunecată de diavol. E bine deci ca oamenii să înţeleagă din timp gravitatea sinuciderii, şi să nu mai aibă iniţiative sinucigaşe. Sinucigaşii merg în iad nu pentru că Dumnezeu e rău şi vrea să îi trimită acolo, ci pentru că ei înşişi au preferat voia lor şi nu voia lui Dumnezeu. Şi, pentru că minţile lor s-au supus înşelării diavoleşti – pentru că altfel nu s-ar fi sinucis –, se duc în iad…

Ar fi fost bine ca rândurile care urmează să le fi citit cu vreme în urmă, în linişte. Poate că dacă ai fi înţeles din timp ce este sinuciderea nu ai mai fi avut astfel de tentative. Oricum, mila lui Dumnezeu te-a ţinut, nu întâmplarea. De obicei, cei care ratează o tentativă de sinucidere sunt şi mai disperaţi, şi mai nervoşi, şi mai închişi în sine. Dar sunt câţiva care îşi dau seama că Dumnezeu a fost cel care le-a purtat de grijă, chiar dacă ei vroiau să îşi ia viaţa. (Bine, unii s-au gândit că, dacă Dumnezeu vrea ca ei să rămână în viaţă, încercarea lor va eşua. Dar încercarea a reuşit, tocmai pentru că prin pariul pe care l-au făcut au cerut ajutorul diavolului, şi nu al lui Dumnezeu).

Când te gândeşti la sinucidere, gândeşte-te că durerile şi suferinţele din lumea asta sunt de mii de ori mai mici decât cele de dincolo. Şi sinucigaşii merg în iad; nu li se face slujbă de înmormântare, pentru că ei s-au lepădat de Dumnezeu prin fapta lor, şi au murit ca nişte necredincioşi.

Sinuciderea înseamnă durere, durere, durere. O durere mult mai groaznică decât îţi poţi închipui. Nu poţi să te sinucizi ca să scapi de durere… Dacă ai şti ce chinuri îi aşteaptă în iad pe sinucigaşi, nu ai mai vrea să te sinucizi.

Tu vrei să te sinucizi că te-a părăsit prietenul… Şi ce rezolvi dacă te sinucizi? Vrei să te răzbuni… Dar aşa te răzbuni tot pe tine, nu pe el. El se va bucura că a scăpat de o prietenă nebună, şi se va distra în continuare cu noua iubită. Răzbunarea, oricare ar fi ea, nu ajută la nimic…

Mai bine gândeşte-te cum poţi depăşi acest impas…

Poate nu vezi nici o soluţie, poate ţi se pare că totul în faţa ta e negru… Nu deznădăjdui. Roagă-te ca Dumnezeu să te ajute să te ridici din groapa întristării. Există o şansă şi pentru tine, chiar dacă acum nu o vezi. Dar rabdă, şi, pentru rugăciunile tale, Dumnezeu te va ajuta să o vezi.

Oricum, să ştii şi că mulţi oameni disperaţi, deznădăjduiţi, într-un moment de luciditate şi-au dat seama că soluţia cea bună era foarte aproape de ei, numai că nu o văzuseră până atunci, fiind prea frământaţi sau nervoşi…

Da, ai fost fecioară şi nu mai eşti, ai avut un iubit şi nu îl mai ai. S-a terminat viaţa? Nu. Ai îmbătrânit, ai făcut reumatism, ţi-au căzut toţi dinţii, ţi-a albit părul şi nu o să îţi poţi găsi alt prieten? Bineînţeles că poţi. Viaţa merge înainte. Nu dispera. Cere ajutorul lui Dumnezeu, spovedeşte-te şi începe o viaţă nouă.

 

Sursa: Danion Vasile, ”Tinerii și sexualitatea”, pag. 12

LĂSAȚI UN MESAJ

50 − 40 =