Riscurile consumului de antibiotice

Riscurile consumului de antibiotice

0
106

Toată lumea ştie cât de folositoare sunt antibioticele în anumite boli, câte milioane de oameni a salvat de la moarte sigură această minunată invenţie a ştiinţei medicale. Renumele acestui medicament i-a determinat însă pe mulţi să-l transforme în panaceu. Astfel că aproximativ 40% dintre adulți și 70% dintre copii urmează cel puțin un tratament cu antibiotice pe an, acestea constituind, după anumite studii, un sfert din totalul medicamentelor prescrise la copii. Puţini realizează însă faptul că antibioticele sunt nişte arme foarte puternice care trebuie folosite numai atunci când este cazul. În luptele de gherilă nu se folosesc tancurile sau bombele aruncate din avioane, căci poţi să-i omori şi pe ai tăi. Acest lucru se întâmplă şi cu antibioticele folosite şi când nu trebuie, transformându-le dintr-un medicament într-una dintre cauzele a nenumărate boli, a scăderii imunităţii şi chiar a cancerului.  

În mod surprinzător, cercetările arată că pacienții sunt cei care doresc urmarea unui tratament cu antibiotice, în cazul oricărei boli, chiar şi atunci când sunt diagnosticați cu o infecție virală. Răceala, gripa, bronşita, tusea, unele infecţii auriculare, forme de sinuzită şi de gastroenterită virală beneficiază adesea de administrarea aproape obsesivă a antibioticelor, deşi în cazul lor antibioticele nu au nici un efect.

Paradoxal însă, primul efect negativ al utilizării abuzive a acestei clase de medicamente îl constituie chiar scăderea eficienţei în tratarea unor banale infecţii bacteriene. Aceasta pentru că proporţional cu cantitatea şi diversitatea antibioticelor folosite cresc șansele supraviețuirii, înmulțirii și răspândirii bacteriilor rezistente la antibiotice. Astfel se ajunge ca o infecţie bacteriană comună să ajungă să nu mai poată fi tratată decât cu antibiotice extrem de puternice, care scad şi mai mult imunitatea şi slăbesc organismul suficient de mult cât să nu mai se poată lupta singur cu nici o boală.

Consecințe pe termen lung

Primul impact al antibioticelor asupra corpului uman este cel de la nivelul florei microbiene intestinale. Echilibrul microflorei intestinale este crucial în vederea menținerii sănătății organismului, însă folosirea abuzivă a antibioticelor poate chiar determina modificări permanente ale microflorei indivizilor de la o generație la următoarea. De pildă, într-un articol, publicat în anul 2011 în revista „Nature”, se arată că utilizarea pe termen lung a antibioticelor produce modificări majore în microflora intestinală, care pot scădea rolul acesteia de protejare a corpului împotriva infecției și colonizării de către alte organisme patogene.

De asemenea, studiile arată că la persoanele care își administrează singure antibiotice pot apărea modificări ireversibile ale florei intestinale; la bebelușii ai căror mame au urmat un tratament antibiotic în timpul sarcinii, sau la 30% dintre bebelușii născuți prin cezariană, microflora este afectată în mod semnificativ, prin scăderea numărului de bacterii benefice sănătății și apariția ulterioară a unui număr mai mare de boli și complicații medicale.

Un alt studiu arată faptul că doar un singur tratament intravenos cu antibiotice poate afecta flora intestinală. Testele asupra bacteriilor fecale obținute de la pacienți cărora li s-au administrat intravenos antibiotice au indicat o scădere semnificativă a varietății speciilor de bacterii din intestin, concomitent cu apariția Clostridium difficile, care determină complicații grave precum diaree și colită.

Într-un alt studiu s-a demonstrat că un tratament scurt cu ciprofloxacină poate reduce diversitatea microbiotei intestinale, având efecte importante asupra unei treimi din totalitatea speciilor de bacterii existente. Același studiu a mai arătat că, deși multe dintre populațiile de bacterii afectate și-au revenit, totuși, chiar și după șase luni de la încetarea tratamentului, au existat specii care nu au mai putut fi recuperate. Acest experiment a indicat modificările importante și permanente care pot apărea chiar și în urma unei administrări de scurtă durată a antibioticelor.

Unul din cele mai comune efecte secundare determinate de antibiotice este diareea. Aceasta apare datorită infecției cu organisme rezistente la antibiotice precum Salmonella, Clostridium perfringens A, Staphylococcus aureus și Candida albicans, dar și datorită consecințelor metabolice determinate de concentrația scăzută a florei fecale. Aceste rezultate sugerează că afectarea florei bacteriene, pe fondul administrării de antibiotice, poate fi responsabilă de răspândirea patogenilor periculoși.

Antibioticele administrate nou-născuților

Flora bacteriană a nou-născuților este puternic afectată de nașterea prin cezariană, procedură ce presupune și administrarea preventivă de antibiotice la mamă. Sunt observate modificări semnificative ale florei intestinale primare a bebelușilor născuți prin cezariană, modificări ce pot fi prezente și până la 6 luni după naștere. În mod normal, colonizarea primară a intestinului steril al nou-născutului are loc la naștere, în momentul traversării de către acesta a vaginului. La ora actuală nu există cercetări care să indice dacă un bebeluș născut cu o microfloră inadecvată sau neechilibrată poate recupera acest handicap fără ajutorul administrării de probiotice.

Alăptarea la sân poate determina o restaurare parțială a echilibrului microflorei bacteriene. Cu toate acestea, în S.U.A. doar 44,3% dintre femei alăptează în primele 6 luni de la naștere (cu 14,8% folosind alăptarea la sân ca unică manieră de alimentare a bebelușului). Un raport din 2015 al Organizației Mondiale a Sănătății (O.M.S.) indică faptul că în Europa doar 25% dintre copii au fost exclusiv alăptați la sân în primele 6 luni de viață, acest procent fiind de aproape 2 ori mai mic comparativ cu cel înregistrat în Asia de Sud-Est (43%).

În plus, în cazul bebelușilor născuți prin cezariană, alăptarea la sân pare să nu fie o compensație suficientă pentru modificările suferite de flora intestinală. Acest lucru sugerează că mulți copii pot fi dezavantajați în ceea ce privește dezvoltarea normală ulterioară a funcțiilor tractului intestinal.

Afectarea funcției imunitare

Câţi realizează că apariţia alergiilor, a sindromului colonului iritabil și a reacțiilor autoimune generale pot fi determinate de o microfloră intestinală afectată? Cercetările au evidențiat rolul-cheie pe care o microfloră echilibrată îl joacă în formarea unui răspuns imun normal şi, dimpotrivă, că dezechilibrul florei bacteriene din colon poate contribui și la dezechilibrul funcției autoimune a organismului. Reamintim faptul că aproximativ 80% din moleculele cu rol imunitar ale organismului sunt produse de către flora intestinală. Așadar, distrugerea nediferențiată de către antibiotice a speciilor de bacterii influențează capacitatea organismului de a lupta cu agenții patogeni şi cu bolile cronice și degenerative. Aceasta pentru că distrugerea bacteriilor benefice, bune din intestin poate face ca mucoasa ce acoperă pereții intestinului să își piardă integritatea, lucru ce pare a fi una din condițiile necesare instalării bolilor autoimune. Astfel devine probabilă infecția cu anumiți patogeni, care ea însăşi declanșează reacții autoimune la nivelul articulațiilor și al altor organe

Obezitatea

Noi cercetări au arătat existența unei legături între modificările apărute în flora intestinală și obezitate. Rezultatele unui studiu publicat în revista „Nature” indică o diferență semnificativă între speciile de bacterii din intestinul subiecților obezi și al celor cu masă corporală normală. În plus, dietele restrictive caloric, cu scăderea aportului alimentar de grăsimi sau carbohidrați, modifică microflora, în sensul creșterii abundenței speciilor de bacterii ce se găsesc, predominant, la pacienții cu greutate corporală normală.

Rezultatele unei alte cercetări, publicate în aceeași revistă, arată că în urma transferării bacteriilor fecale de la șoareci cu greutate corporală normală sau obezi la șoarecii cu intestinul steril (necolonizat), greutatea corporală a acestora crește, chiar și în cazul urmării unei alimentații controlate. Șoarecii la care fuseseră transferate bacterii de la șoareci obezi au suferit o creștere în greutate mai mare decât cei la care fuseseră transferate bacterii de la șoareci cu masă corporală normală. Autorii cercetării concluzionează că anumite tipuri de specii bacteriene intestinale sunt asociate cu obezitatea datorită creșterii procentului de energie obținut din alimente.

Antibioticele afectează integritatea epiteliului intestinal și a funcției mitocondriale

Un studiu publicat în anul 2015 a analizat efectele a patru antibiotice utilizate în mod uzual în cazul animalelor de laborator.

Până acum, se credea că antibioticele omoară doar bacteriile intestinale și blochează anumite funcții imunitare de la nivelul intestinului. Noul studiu arată faptul că, în plus, antibioticele distrug și celule de la nivelul epiteliului intestinal.

Epiteliul intestinal este o tunică formată din celule specializate și care căptușește intestinul, având rol în absorbția apei, a glucozei și a nutrienților esențiali, realizând transferul lor în fluxul sangvin. Epiteliul mai funcționează și ca o barieră între organism și miliardele de bacterii ce trăiesc în intestin. Totodată, epiteliul intestinal este locul în care se găsesc și numeroase celule imunitare, ce coexistă cu microflora intestinală.

Echipa de cercetători a descoperit că antibioticele afectează o genă cu rol important în comunicarea dintre organismul gazdei și bacteriile intestinale. Când acest sistem de comunicare gazdă-microfloră este dezechilibrat, pot lua naștere o serie de probleme de sănătate care, aparent, nu au legătură între ele sau nu au o cauză comună.

Perturbarea comunicării gazdă-microfloră afectează procesul digestiei, cauzează apariția diareei și a colitei ulceroase, afectează funcția imunitară, valoarea indicelui de masă corporală, procesele de absorbție a nutrienților, apariția depresiei, a astmului, a alergiilor și a sepsisului.

Rezultatele au mai indicat și faptul că antibioticele și bacteriile care au devenit rezistente la acele antibiotice au cauzat modificări importante ale funcției mitocondriale, determinând moartea celulelor respective, diminuând, astfel, funcțiile epiteliului intestinal.

Mitocondriile reprezintă organite ce se găsesc în interiorul oricărei celule din organismul uman, care au rolul de a converti alimentele ingerate în energie utilizată ulterior de către celule. Ele intervin și în comunicarea dintre celule și în procesele de creștere celulară, afectarea lor având un impact puternic asupra sănătății organismului. De pildă, tot mai multe studii arată că există o legătură strânsă între disfuncţiile apărute la nivel mitocondrial şi apariţia cancerului. Oare folosirea de antibiotice poate cauza şi această îngrozitoare boală? Acest lucru îl vom afla în numărul viitor al revistei noastre, până atunci recomandându-vă să faceţi uz de antibiotice numai atunci când organismul nu răspunde la alte mijloace de susţinere şi consolidare a imunităţii. Dar despre aceste mijloace vom vorbi, de asemenea, altădată.

(va urma)

Veronica Grădinariu

 

Sursa: revista ”Familia Ortodoxă”, septembrie nr.9 (92) 2016, pag. 30-33.

LĂSAȚI UN MESAJ

66 − 61 =