Oricât de multe ţi-aş spune despre Spovedanie, până nu vei ajunge tu însăţi să te spovedeşti nu ai cum să înţelegi cât de mare dar ne-a făcut Dumnezeu rânduind pentru noi  Taina Spovedaniei.

Ştiu că sunt unii care se spovedesc ca nişte roboţi, în fiecare post, şi cu toate aste a nu se vede în ei nici o schimbare în bine. Sunt la fel de iubitori de sine. Unde a fost atunci roada Spovedaniei?

Spovedania nu are roade decât atunci când este făcută cu sinceritate, cu zdrobire de inimă, cu dorinţa de a te îndrepta. Dacă oamenii se spovedesc într-un mod mecanicist, dacă doar îşi înşiră păcatele şi nu au luat hotărârea de a-şi schimba viaţa, roadele nu apar. Sau şi mai rău, dacă oamenii ascund ceva la spovedanie, sufletul lor nu se poate curăţa. Au fost femei care s-au spovedit ani de zile, dar le-a fost ruşine să spovedească păcatul avortului. Preotul zice în rugăciunea de dezlegare: „Păcatele pe care le veţi ascunde de mine, îndoite le veţi avea…“ Spovedania e ca o sabie cu două tăişuri. „Şi cum să spun eu că am făcut cutare sau cutare lucru, nu se va sminti preotul? Mai bine îl cruţ…“

Dar el şi pentru asta s-a făcut preot,ca să primească spovedaniile credincioşilor. Aşa că nu te îngrijora: spovedeşte-te sincer şi Dumnezeu îţi va dărui liniştea.

Ce ne facem? Rămânem departe de Hristos numai din comoditate? Avem şi această posibilitate.

Tu, dacă vrei să ai parte de o căsnicie împlinită, şi să nu mai treci princâteva experienţe neplăcute, ai face bine dacă ai refuza comoditatea aducătoare de durere.

Ai curaj! Viaţa te-a lovit. Mergi înainte! Dar ai grijă să ajungi la liman.

Sursa: ”Cartea nunții”, Danion Vasile, pag. 232-233

LĂSAȚI UN MESAJ

43 + = 50