Într-una dintre cuvîntările Sfîntului Inochentie al Moscovei (31 martie, America și Rusia, sec. al XIX-lea) din momentul ridicării sale la rangul de mitropolit, el a spus:

”Cine sunt eu ca să iau asupra mea lucrarea și stăpînirea înaintașilor mei? Cum să pot eu- un biet învățăcel din vremuri trecute  și din locuri depărtate, care și-a petrecut mai mult de jumătate de viață într-o țară încă și mai depărtată, nimic mai mult decît  un smerit lucrător  al unei mici țări ai lui Hristos, un dascăl al copiilor și pruncilor întru credință, cum să pot eu,  cel din urmă dintre lucrători, să lucrez în această mare  și slăvită și veche vie a lui Hristos? Cum poate un învățător ca mine să învețe o turmă  din rîndurile căreia  învățători și călăuzitori – cu adevărat învățătorii învățătorilor – au plecat spre toate colțurile Rusiei?…

Dar cine sunt eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu, Împăratul cerurilor, fără a Cărui voie nici un fir de păr nu cade din capul nostru? Sau cine sunt eu să grăiesc  împotriva împăratului nostru pămîntesc, a cărui inimă e în mîna lui Dumnezeu? Nu, mi-am zis eu, facă-se cu mine cum vrea Domnul. Mă voi duce unde mi se va spune!

Astfel că am venit. Doamne, blagoslovește-mă să îmi încep lucrarea! Doamne, sunt al Tău, și voiesc a fi al Tău pretutindenea și întotdeauna. Fă cu mine cum voiești, în viața aceasta și în viața ce va să vie. Fie să ajung doar o unealtă în mîinile Tale”.

Sfîntul Inochentie al Moscovei

Sursa: ”Căsătoria – cale spre sfințenie”, David și Mary Ford, pag. 278.

LĂSAȚI UN MESAJ

+ 70 = 78