Ştim cu toţii că Sfântul Apostol Pavel spune că femeia trebuie să-şi acopere capul atunci când se roagă. Toate sfintele femei sunt pictate în icoane având capul acoperit, de la Fecioara Maria până la sfinţii copii precum Sfânta Muceniţă Filofteia. Purtarea baticului este un semn de smerenie şi este obligatorie pentru fetele care deja au depăşit vârsta copilăriei. Am văzut că sunt unii părinţi care acoperă capul fetiţelor mici, de nici trei anişori, ceea ce este un lucru foarte bun pentru că de mici le învaţă că aşa este normal pentru o femeie.

Şi totuşi, ce te faci atunci când te vede cu baticul pe cap colega de clasă sau cea mai bună prietenă şi apoi te povesteşte la tot liceul că eşti „pocăită”? În societatea de azi se pune mult accent pe înfăţişarea exterioară, şi aici vorbim în special de îmbrăcăminte şi machiaj.

Dacă majoritatea renunţa uşor la machiaj atunci când merg la biserică şi chiar poartă o fustă care să le acopere genunchii, frumoasă, scumpă şi elegantă, dar totuşi decentă, atunci când vine vorba de batic multe tinere nici nu se gândesc să-şi acopere capul pe motiv că „eu nu sunt baba” sau „nu sunt măritată” sau „doar babele poartă batic”.

Atunci când am început să merg mai des la Biserică nu îmi acopeream capul. Nu m-a învăţat nimeni că aşa se cade să mergi la Biserică, ştiam lucrul acesta, dar nicio tânără din cele care veneau la slujbă, ba mai mult, chiar unele bătrâne nu purtau batic. Dar mie mi-a atras atenţia doamna preoteasă. Aceasta purta mereu batic şi totuşi emana atâta bunătate, chipul ei era mereu blând şi vesel. M-a uimit faptul că o femeie poate să fie frumoasă chiar dacă are capul acoperit, chiar dacă nu se machiază şi are şi câteva fire de păr alb. Şi acum, de fiecare dată când o privesc pe această femeie îmi dau seama că frumuseţea adevărată vine din interior şi se reflectă şi în exterior. Şi astfel, fără să-mi dau seama, m-am trezit că-mi doream şi eu să port batic. Dar nu am făcut-o. Nu am făcut-o pentru că îmi era ruşine.

La Biserică veneau colege de-ale mele, prietene, cum puteam eu să apar cu batic aşa, dintr-o dată? Îmi era ruşine. Până când, în urma unei spovedanii, la sfatul duhovnicului, am început să îmi acopăr şi eu capul atunci când veneam la slujbă (până atunci nu îl acopeream decât atunci când mă împărtăşeam, deci sfatul meu este că fetele să poarte batic măcar atunci când se apropie de Trupul şi Sângele Mântuitorului).

Bineînţeles că sora mea a pufnit în râs, mama a spus că „nici eu nu port batic că transpir” şi unii oameni din Biserică au început să se uite miraţi la mine, dar cu trecerea timpului s-au obişnuit şi nu mai am parte de nicio glumă. Acum se întâmplă să intru într-o Biserică fără batic pe cap doar dacă se întâmpla să trec pe lângă vreuna şi vreau să intru să mă închin, dar nu am nicio eşarfa la mine (iarna e mai bine că port căciula: D).

Nu am scris acest articol ca să mă laud, vroiam doar să încurajez fetele (tinere sau nu, pentru că, din păcate, sunt şi femei trecute de 30 de ani cărora le e ruşine să poarte batic) să-şi acopere capul atunci când merg la slujbă. Să aibă mereu în față exemplul Maicii Domnului (în toate icoanele ea are capul acoperit) şi de ce nu? – chiar exemplul mamelor şi bunicilor care umblau cu fustă şi batic nu doar la slujbe, ci şi acasă, vara sau iarnă, şi tot nu sufereau de atâtea chisturi la ovare şi răceli la rinichi cum suferă multe tinere din ziua de azi şi, atunci când se lovesc de glumele mai mult sau mai puţin răutăcioase ale celorlalţi, să-şi aducă aminte că Mântuitorul a spus că şi El se va ruşina în faţa Tatălui de cei care s-au ruşinat de El înaintea oamenilor.

(Maria Raluca)

Sursa: www.ortodoxiatinerilor.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

6 + 2 =