Un tînăr ieromonah a fost numit al doilea preot la o biserică dintr-un sat. Însă sufletul călugărului nu murise încă pentru atracția acestei lumi, precum și pentru bucuriile ei. Cel mai mult îl ispitea dorința de a avea o familie, soție și copii.

Astfel, s-a întămplat ca într-o zi să fie invitat în satul vecin să boteze un copil. În clipa cînd a intrat în casă, a fost martor la fericirea tinerii familii: soții se iubeau mult și erau fericiți de nașterea primului lor fiu. Inima tînărului ieromonah s-a mîhnit și s-a umplut de invidie la vederea acestei familii fericite. Tulburarea lui a fost atît de mare, încît nici nu a îndrăznit să săvîrșească Taina Botezului. Pretextînd că ar fi uitat mirul acasă, el a refuzat să boteze copilul. În schimb, a promis să se întoarcă peste un timp sau să trimită un alt preot în locul lui.

Ca să ajungă acasă, călugărul trebuia să meargă pe jos trei kilometri. În sufletul lui se iscase o furtună nemiloasă: supărarea și tristețea că nu-și îndeplinise pînă la capăt  datoria. Atunci călugărul s-a rugat lui Dumnezeu, cerîndu-I ajutorul, și a început să plîngă cu lacrimi amare. Tot mergînd, a văzut dintr-odată cum în întîmpinarea lui venea un călugăr bătrîn. Acesta părea obosit și avea privire severă. Ajungînd în fața tînărului călugăr, el s-a oprit și i-a spus:

-Cum ai îndrăznit să refuzi săvîrșirea Tainei? Crezi că murdăria din suflet și din inimă pot spurca Sfînta Taină a Botezului? Întorarce-te imediat și îndeplinește pînă la capăt ceea ce ești obligat să faci! Spuse bătrînul și se făcu nevăzut.

După cum povestea mai tîrziu, tînărul călugăr a simțit că bătrînul nu putea fi altcineva decît Sfîntul Ioan Botezătorul. Mirat de cele auzite și de această vedenie ieromonahul și-a revenit  și s-a întors din drum pentru a ajunge cît mai repede la casa acelei familii. Mai tărziu, el a mărturisit că în sufletul lui nu rămăsese nici o urmă a gîndurilor care îl chinuiseră și astfel el a putut săvîrși Taina Botezului liniștit și cu mare evlavie.

Această arătare a Sfîntului Ioan Botezătorul, precum și cuvintele rostite de El întăresc și mai mult părerea Bisericii că nici un preot, oricît de nevrednic ar fi nu are puterea să împiedice săvîrșirea Tainelor Bisericești.

(Mărturisirea unui călugăr din Mănăstirea N.) 

Sursa: ”Minuni ale vremii noastre”, editura Sophia, pag. 73-74

LĂSAȚI UN MESAJ

71 − 64 =