Respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial − după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu. Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Care sunt căile de realizare a acestui lucru?

După cum în cazul bolilor trupeşti şi sufleteşti există atât tratamente profilactice, care se ocupă de prevenirea bolii, cât şi tratamente propriu-zise, care se administrează după declanşarea acesteia, la fel se întâmplă şi în cazul bolilor gândurilor.

Tratamentul propriu-zis constă în aceea de a nu îngădui gândurilor să pătrundă în minte şi s-o subjuge. Căile de realizare a acestui obiectiv sunt: trezvia, paza minţii, isihia şi tăierea gândurilor rele. Sfântul Apostol Pavel îl îndemna pe ucenicul său Timotei: „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Timotei 4, 5). (…)

Pe de altă parte, pentru a ne păstra mintea curată şi a dobândi neîncetata aducere aminte de Dumnezeu, trebuie să ne lepădăm chiar şi de gândurile cele bune, fiindcă şi acestea ne pot îndepărta treptat de Dumnezeu. Sfântul Isihie Sinaitul ne previne: „Ia seama să nu ai niciodată în inima ta nici un gând, nici neraţional, nici raţional”, iar Sfântul Siluan spunea: „Sfinţii au învăţat cum să se lupte cu vrăjmaşul. Ei ştiau că vrăjmaşul foloseşte gânduri potrivnice pentru ca să ne amăgească, aşa că de-a lungul vieţii ei au respins astfel de gânduri. La primă vedere, s-ar părea că un singur gând potrivnic nu are nici o putere, dar, nu peste mult timp, el va abate mintea de la rugăciune, tulburând-o şi împiedicându-i concentrarea. Prin urmare, respingerea gândurilor potrivnice nu e doar un lucru bun, ci un lucru esenţial, după cum la fel de esenţial este să avem mintea curată în Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie). Trebuie să ne păzim ochiul sufletului de orice gând rău, la fel cum ne păzim ochiul trupesc de orice obiect care-l poate vătăma.

Atunci când cineva se obişnuieşte cu sfânta nevoinţă a respingerii tuturor gândurilor, mintea lui gustă din bunătatea Domnului şi se învredniceşte de darul deosebirii gândurilor: „Cei ce se nevoiesc trebuie să-şi păstreze cugetarea pururea netulburată, ca mintea, deosebind gândurile ce trec prin ea, pe cele bune şi trimise de Dumnezeu să le aşeze în cămările amintirii, iar pe cele întunecoase şi drăceşti să le arunce afară din jitniţele firii” (Sfântul Diadoh al Foticeei).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă. Știința Sfinților Părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 261-263)

Sursa: www.doxologia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

9 + 1 =