Tîrziu te-am iubit. Frumusețe atît de veche și atît de nouă, tîrziu Te-am iubit. Și iată tu erai înlăuntru meu, și eu eram în afară, și acolo te căutam și dădeam năvală, eu, cel urît, în aceste lucruri frumoase pe care TU le-ai făcut. TU erai în mine, și eu nu eram cu Tine. Mă țineau departe de Tine acele lucruri care, dacă nu ar fi în Tine nu ar exista. M-ai chemat și m-ai strigat și ai rupt surzenia mea, ai strălucit și ai alungat orbirea mea, Tu ai răspîndit mireasma și ai respirat și suspin după Tine, Te-am gustat și mi-e foame și sete, m-ai atins și ard de dorința după pacea Ta.

Cînd mă voi lipi de Tine cu toată ființa mea, nu va mai fi pentru mine durere nici muncă și vie va fi viata mea plină de Tine. Acum însă,  pentru că TU ușurezi pe acela pe care-l umpli, pentru că eu nu sunt plin de Tine, sunt o povară pentru mine însumi. Bucuriile mele de plîns se luptă cu tristețile mele vesele și nu știu de care parte va fi victoria.

Fer. Augustin Mărturisităru

”Ca pe smochinul cel neroditor să nu mă tai, Mîntuitorule”, Augustin Zaboroșciuc

pag. 18

LĂSAȚI UN MESAJ

70 − 62 =