Sunt oamenii care împlinesc porunca iubirii. Sunt oamenii care au sufletul frumos ca o floare cu petale de dăruire, de prietenie, de comuniune, de solidaritate, compasiune, altruism, de credință, iubire, smerenie și nădejde. Parfumul florii sufletului lor îmbată cu aroma fericirii, mulțime de alte suflete. Fericirea acestor oameni este izvor nesecat de bucurie pentru semenii lor. Fericirea lor este direct proporțională cu fericirea pe care o dăruiesc aproapelui lor. Ei se simt cu adevărat fericiți când toți cei din jurul lor sunt fericiți și binecuvântați cu daruri frumoase și de folos de Bunul Dumnezeu.

Sunt oamenii care au mereu nădejde că Bunul Dumnezeu le este în orice clipă Tovarăș și Povățuitor pe cărarea vieții lor, sunt oamenii care își poartă demni și cu credință crucea sprituală pe drumul Golgotei lor, dorind astfel să fie adevărați următori ai Lui Hristos. Sunt oamenii care acceptă cu bucurie și momentele grele ale vieții, fiindcă trăiesc permanent starea de recunoștință și acceptarea voii Lui Dumnezeu. Sunt oamenii care nu își pierd niciodată pacea sufletească și molipsesc pe toți din jurul lor cu această pace aducătoare de armonie și fericire sfântă. Sunt oamenii pe care necazurile și ispitele nu-i întristează și nu-i doboară, sunt oamenii care nu își pierd niciodată credința și răbdarea, care rabdă cu răbdarea lui Iov toate necazurile, toate umilințele, toate nedreptățile.

Sunt oamenii care se roagă și priveghează neîncetat, care s-au învrednicit de virtutea rugăciunii sincere și curate care poate muta și munții din loc. Sunt oamenii care nu pot trăi fără rugăciune, aceasta devenind aerul, apa, hrana lor. Sunt oamenii care poartă pe ,,targa’’ rugăciunii lor pe toți semenii lor bolnavi trupește și sufletește, sunt oamenii care cuprind în inima lor milostivă și iubitoare întreaga lume cu toate necazurile și problemele ei. Sunt oamenii care cu rugăciunea lor, precum o declarație fierbinte de dragoste aduc pe tronul inimii lor, Sfânta Treime. Sunt oamenii care au mereu un dor de Dumnezeu, sunt oamenii ai căror suflete cântă mereu balade de dor, cântă imne de slavă și recunoștință pentru Domnul inimii lor. Sunt oamenii care Îl mărturisesc cu curaj și iubire cu întreaga lor viață pe Hristos Cel Înviat în inima lor. Sunt cei care trăiesc mereu în spațiul Învierii Lui Hristos, în spațiul în care se aude doar cântec armonios de iubire, aducător de lumină și fericire. Sunt oamenii din ochii cărora izvorăsc picuri de lacrimi dulci, duhovnicești, ce spală orice mâl al păcatelor, ce alină orice dor, orice durere și deznădejde. Sunt oamenii care niciodată nu alungă și întristează Sfântul Duh cu greșelile, păcatele și patimile lor.

Sunt oamenii modești și smeriți care iubesc simplitatea. Sunt oamenii care sunt recunoscători pentru ceea ce sunt și ce au, sunt oamenii care nu râvnesc la darurile aproapelui, sunt oamenii care nu cârtesc dacă au fost binecuvântați doar cu un talant și nu cu doi sau mai mulți. Sunt oamenii care mulțumesc în orice clipă pentru viața ca dar de la Dumnezeu. Astfel de oameni sunt cu adevărat fericiți când pășesc desculți prin iarba scăldată-n rouă, când privesc spre înaltul cerului la norii pufoși precum aripile de îngeri, când ascultă triluri măiestre de priveghetoare, când rătăcesc pe poteci de munte, când respiră aerul îmbălsămat de parfum de flori gingașe. Sunt oamenii care atunci când privesc întreaga zidire a Lui Dumnezeu au inima plină de fericirea Raiului, sunt oamenii care simt și trăiesc frumosul.

Sursa: http://jurnalspiritual.eu

Foto: http://www.garbo.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

5 + 4 =