Sâmbătă, pe data de 12 martie 2016 în satul Voinescu, raionul Hânceşti a fost o triplă sărbătoare. Părintele Mihail Vîju, cel care primăvara trecută a adus la dreapta credinţă o baptistă, acum, înainte de începerea Postului Mare, a mai îmbisericit trei oameni, şi anume două persoane de origine tătară şi o bătrânică care „s-a lepădat” de baptism.

     O nouă mirungere, o nouă venire acasă, o nouă lepădare de eresul baptist. În aceeaşi localitate Voinescu, în care anul trecut, înainte de sărbătoarea Învierii, o rătăcită furată de eresurile baptiste şi-a revenit în firea ortodoxă Dumnezeu a mai lucrat o izbăvire de eres. I. Chiperi, o bătrânică, care, de altfel, se află la capătul alergării prin această viaţă, a dorit să revină la cununa de mărire din Biserica lui Hristos chiar înainte de începerea sfântului şi marelui post al Învierii. A chemat în acest sens pe părintele paroh Mihail mărturisindu-i dorinţa printre lacrimi: „Părinte vreau să mă împărtăşesc ortodox de Hristos, mă lepăd de baptişti, am fost botezată la ei dar mă lepăd…”

     O adevărată pocăinţă cutremurătoare s-a putut citi pe chipul încercat de duritatea vieţii şi aproape stins dar încă lucid pentru o ultimă strigare: „Mă lepăd părinte de rătăcirea lor”. În acel moment am văzut cu adevărat naşterea din nou în Hristos ca o renaştere în trupul Său tainic. O renaştere în a fi din nou mădular al lui Hristos în Biserica Lui. Se ştie în ce formă şi în ce mod baptiştii pe frisonul psihologic propovăduiesc „naşterile din nou”. Un fel de botez psihic încărcat cu false izbânzi duhovniceşti. Această renaştere a fost diferită de falsele stări sufleteşti pe care neoprotestanţii le iau drept naşteri nou-testamentare. De altfel toate grupuleţele acestea neoreformate care mizează pe anumite paragrafe, pe anumite cuvinte şi pe anumite scame de virguli scuturate intens din Scripturile lor eretice nu fac altceva decât să-ţi dea impresia falsă că te-au botezat din nou, sau după spusa lor, „ai avut botezul din nou sau de sus”. Ei nu-L mai au pe Hristos euharistic, pe Hristos Cel Viu. Nu se mai împărtăşesc de Hristos care S-a lăsat deplin pe Sine în Biserica Sa, ci propovăduiesc amintirea despre Hristos şi propovăduiesc stări psihologice. Nu pot ei să priceapă că Hristos îi transfigurează pe credincioşi în Sine şi nu în impresii. Nu pot să vadă nici să citească sinoadele ecumenice, însă interpretează după ureche dogmele ortodoxe, problematizându-le forţat după cum se pricep ei şi prăvălia lor.

         Oare puritatea evanghelismului constă în impresia de naştere din nou la o oră fixă aşa cum spun baptiştii? Gata, de azi esti mântuit, următorul, naşterea din nou şi din nou mântuit etc.

         Sau constă evanghelismul într-o „charismă” specială de trăncăneală neînţeleasă luată drept „botez de la duh” de grupările penticostale?

         Sau poate îndemnul mormon de a te ghida după „duhuri” este cel corect. Şi aceştia spun că au avut viziuni cu duhuri care le-au răspuns la rugăciuni şi i-au asigurat că doar biserica lor este cea restaurată şi nu altele.

         Scriptura nu stă în cuvinte, ci în înţelegerea acestor cuvinte… Însă pe noi, ortodocşii, ne-au umplut de „lecturi noi şi de biblii noi” care nu mai sunt după Sfânta Tradiţie, care cică este „ne-sfântă” deja, dar sunt după „Sfânta Solă” inventată de Luther. Din vremea lui şi până astăzi s-au diversificat solele scripturistice. Se poate căuta mântuire de la „sfânta solă” a lui Swedenborg, până la „sola” lui Steiner, sau după „sola” penticostală a lui Parham, sau după „solele” lui Miller şi soţilor White, după Russel şi „sola” lui. Fiecare „solă” cu cărarea ei, cu cerul ei, cu „dumnezeii” ei personali, personalizaţi şi parfumaţi cu iz de momeală luciferică…

     Adventiştii au solia din sola sabatului, sanctuarului şi a mileniului, martorii vin la poartă cu solia armaghedonului, penticostalii au solia din sola bolboroselii babiloniene, mormonii au sola din solia lui Mamona. Cum nu dai tot de o sola dai, tot de sola unui neo-dereglat oarecare sau neo-trezit spiritual în urma unui contact brusc cu un obiect dur. Şi uite aşa facem în Moldova creştinism ca şi competiţie între eretici. Şi puţini mai sunt cei care realizează că lumea noastră a fost încreştinată demult şi încă de oameni vrednici şi nu de scăpărici de la „duh”care ba au primit revelaţii, ba le-au reformat… Orice impostor dornic de afirmare şi de bani uşori merge cu „sola” înainte, uitând să spună că este după propria lui interpretare şi după buticul lui, dar se laudă că este în ea şi ceva din Biblie. Şi asta ca să ne dăm seama, după cum se vede, că pastila cu „Sola” nu a fost decât o abureală de lături inhalată de toate lepădăturile din credinţă.

     Hai să vedem ceva şi din solia istorică a baptismului, că de, ei ştiu să dea în ortodocşi din imprudenţă sau chiar din prea multă ştiinţă şi în prima săptămână de rugăciune a Postului. Acum, de, dacă ortodocşii se roagă în faţa chipurilor iconice, mai ales acum, în prima săptămână, ce zic ne-fraţii noştri: „dă că le facem credinţa de râsul baptiştilor şi rugăciunea lor praf, că şi aşa îs chiori şi nu văd că doar au canon de rugăciune şi nu canoane de citire a sitiurilor baptiste”. Şi uite aşa apar articole gen „Există mântuire pentru baptiştii convertiţi la ortodoxie?” cioplite în aşa fel încât să devină “contradictorii din punct de vedere biblic”.

http://moldovacrestina.md/baptist-intors-ortodoxie/, cu explicaţiile şi trimiterile următoare:

Sau alte aricole interpretative gen: http://moldovacrestina.md/mitropolia-moldovei-lupta-sectele/ ca şi sminteală în prima săptămână de post.

       Specificăm pentru cei interesaţi că vom anexa şi răspunsurile noastre ortodoxe lângă cele de propagandă baptistă de pe sitiul baptist Moldova Creştină pe un site apologetic special conceput pentru astfel de răspunsuri al departamentului sinodal de activitate Misionară, Antisectară şi Antischismatică, la care acum se lucrează.

     Dar deocamdată am ruga pe „fraţii” noştri baptişti să ne spună dacă în congregaţiile lor lucrează Duhul Sfânt sau doar se face că lucră. Nu de alta, dar noi, ăştia mai săraci cu duhul, adică ortodocşii, nu prea ne-am schimbat rânduielile credinţei şi nici dogmele de la Cincizecime până acum şi asta o putem dovedi şi istoric. Dar la „frăţiile” voastre baptiste timp de 400 de ani aţi întors şi tipicul şi dogmatica voastră pe dos de câteva ori şi vrem să ştim dacă aţi avut îngăduinţă de la duh pentru schimbări şi care au fost cei mai drepţi baptişti: voi ? sau cei de dinaintea voastră?

Ca temă de aprofundare după modelul baptist:

Unde scrie în Biblie că autobotezul prin stropire este valid?

       Şi asta ţinând cont de faptul că John Smyth, întemeietorul istoric al baptismului s-a autobotezat pe sine în 1608 (1609) prin stropire după care a stropit pe alţi 40 de oameni declarându-i botezaţi aşa cu botezul Noului Testament. Dacă toţi patruzeci plus Smyth au avut botez valid, unde găsim ortopraxia lor în Biblie? Iar dacă nu au avut valid botezul că doar nu a fost făcut prin scufundare de ce mai afirmă Donald K. Anderson şi David M. Gover că aceştea au format prima comunitate baptistă? Care au avut botezul mai valid cei de atunci adică pionerii baptismului sau baptiştii de acum? Şi unde mai pui că John Smyth s-a şi lăsat repede de baptismul înfiinţat de el şi a trecut la anabaptiştii menoniţi, renegându-şi propria progenitură de sectă şi îndemnându-şi adepţii lui, să iasă din ea…

       Oare cine au avut dreptate? Baptiştii pioneri generali care au susţinut şi promovat doctrina unitariană spunând că Sfânta Treime nu există şi Dumnezeu există într-o singură persoană sau baptiştii de acum cu ajustarea dogmatică potrivită. Cu alte cuvinte primii baptişti au fost sau nu eretici? Dacă au fost eretici cum au primit naşterea de sus? Oare naşterea de sus o pot primi şi ereticii?

     Cealaltă ramură a pionerilor baptişti, baptiştii deosebiţi au neglijat evanghelizarea susţinând că oamenii oricum sunt predestinaţi de alegerea divină? Oare cei care au susţinut această erezie au avut botezul naşterii din nou?

     Cum se poate explica declinul moral general de după 1700 în comunităţile baptiste din Anglia? Au pierdut aceştia oare mântuirea sau au rămas sfinţi? Că tot faceţi haz de declinul moral ortodox fără să vă vedeţi propria bârnă.

   Sau cum se poate explica imbrăţişarea de către o mulţime de congregaţii baptiste a formelor eretice ale teologiei liberale? Oare a fost asta o lucrare a Duhului?

   Sau este o lucrare a Duhului Sfânt deosebirea doctrinară dintre bisericile baptiste de astăzi sau la scară şi mai mare, este o lucrare a Duhului în deosebirile dintre uniunile şi convenţiile baptiste şi doctrinele lor. Oare ce Duh lucrează dezbinarea doctrinară şi confesională. Ce duh ne propuneţi nouă ortodocşilor?…

     Dacă numai după 400 de ani bisericile baptiste umblă după recapitularea baptiştilor forfecaţi în diverse uniuni şi convenţii cu doctrine diverse, oare unde eram noi ortodocşii după 2000 de ani dacă mergeam după princiile baptiste?

Preot Octavian Solomon

Lector Academia de Teologie Ortodoxă din Chișinău

LĂSAȚI UN MESAJ

3 + 4 =