Mereu mi-am admirat părinții – adesea făceau lucruri care îmi depășeau forța de înțelegere, de la mama care făcea economii incredibile ca să-mi cumpere rochii pentru banchet sau cărți pentru învățat, la tata, care vorbea cu mine despre idealuri și de o frumusețe dincolo de cea vizibilă, în care mă aflem eu. Mi se părea că eram mică pentru a-i înțelege, că eram nedemnă de ei. Eu care-mi trădam prietenii, le cerea servicii contra servicii și aveam prieteni care considerau agresiunea și depravarea o necesitate, nu vedeam ermetismul sinelui meu.

Părintii mei munceau foarte mult, fiecare se întorceau zilnic obosiți acasă de le muncă, iar într-un moment am devenit atît de datori, încît au ales să plece în străinătate, iar nai, fetele lor, să rămînem acasă, să facem facultate si să ne construim un viitor.

În afară, părinții mei s-au despărtit repede, brusc nu mai vedeau nimic bun, nici nu mai eram copii lor, ci încercau  să-și facă rău prin noi. Așa că eu cu sora mea am ajuns ale nimănui, aflate într-un ping-pong neîncetat prin ura părinților. Sora mea și-a găsit un iubit care o bătea, iar eu citeam foarte mult ca să evadez. Peste tot erau anunțuri pentru prostituție, așa că m-am întrebat dacă nu aș putea să fac bani, să discut cu ființe educate, să fiu mereu frumoasă și perfectă. Așa imi imaginam eu prostituția. Iar cînd m-am întrebat dacă era moral sau măcar în acord cu educația mea, am gîndit că nu am nici un fel de rădăcini, nu eram nici a satului, nici a Bisericii, nici a părinților mei sau a facultății pe care o urmam. Eram fără identitate.

Cu cîtevai luni înainte hotărîsem ceva și mai tragic. Aveam 22 de ani și nu avusem niciodată un iubit. De multe ori mă simțeam singură, așa că am decis să fiu ”proactivă”. Mi-am perdut virginitatea cu o persoană care, raționalț ar fi fost bună pentru mine. Însă, așa cum l-am folosit eu, așa m-a abondonat și el  – imediat. Nici nu mi-am dat seama că sufăr, atît de mult mă afundasem în abis.

Am stabilit un interviu într-un oraș printr-o femeie de pe internet. Mi-a cerut să vadă corpul meu înainte, dar nu m-am putut decide să-i transmit fotografii. Bărbatul cu care m-am întîlnit mi-a cerut 100 de euro ca să mă ia în cosiderare, am vorbit, apoi am plătit ocameră la hotel, unde urma să vină mai tărziu. Părea bogat. Eu eram doar săracă si timidă, nu mai aveam familie și nu știam ce va fi mai departe, din moment nici casă nu urma să mai am în curînd.

Mi-a povestit că sistemul era un site închis, unde bărbații cumpără femei și altele.

La hotel, a venit cu sticlă de votcă din care am băut febril. După ce m-a testat, m-a anunțat că vrea să cheme pe altcineva. Atunci m-am panicat. M-am uitat în jurul meu scîrbită. În jurul meu era alcool, sînge,… Toată fantazia mea cu banii s-a năruit întro secundă.

Am început să tremur. Sau cel puțin așa îmi amintesc, fiindcă el era imuabil; și-a scos din portofel niște pastile și le-a băut fără să-i pese. Simțeam o stare de disperare, o nevoie insațiabilă, un fel de iubire care nu-și găsea locul și care era atît de străină de tot din jurul meu.

I-am zis să plece și că nu vreau să văd pe nimeni. Cînd am rămas singură, a-m intrat în baie și am început să plîng în hohote. Spuneam, ca într-o criză: ”Doamne, te rog, salvează-mă!”. Am adormit acolo spunînd asta.

Cînd m-am întors acasă, în autobuz, oamenii erau prietenoși cu mine, și mi-au vorbit politicos. Nu aveau de unde să știe că văzusem iadul, și că iadul mă schimbase.

***

După aceea, treptat, relația mea cu Dumnezeu s-a schimbat. M-am spovedit. Niciodată nu am sițit o fericire mai mare ca momentu în care am mărturisit. A fost ca și cum eram, în sfîrșit, liberă.

Apoi au venit încet atîte lucruri minunate, cu nimic mai puțin decît miracole. Soțul meu, cei doi copii gemeni, o fată și un băiat. Am terminat facultatea, sunt profesoară.

Anonimă

Text premiat la concursul de eseuri al lunii septembrie 2015

Revista ”Familia Ortodoxă”, nr.2 (85) /2016, pag. 58

LĂSAȚI UN MESAJ

+ 24 = 32