Într-un oraș, trăia un om tare zgîrcit. Toată viața n-a făcut altceva decît să strîngă și să strîngă tot mai mulă avere. Niciodată nu i-a fost milă de cineva sărman. Nu dădea ceva de pomană, nici în ruptul capului. O singură dată, într-o duminică, trecînd prin fața unei biserici, i-a aruncat unui cerșetor 2 bănuți. În rest, totă viața lui nu a dat nimic. Cînd preotul îl întîlnea și îl apostrofa, el răspundea mereu:

– Părinte, în lumea asta totul poate fi cumpărat, cu siguranță că și lumea cealaltă este la fel. Cîte bogății am strîns eu, nu se poate să nu ajung în rai!

Oricîte sfaturi iar fi dat preotul, el nu asculta. Așa azi, mîine așa, pînă cînd, într-o noapte, a avut un vis îngrozitor. Se făcea că murise și ajunsese la poarta Raiului, cînd, la intrare, Sfîntul Petru l-a întrebat:

– Bine, omule, ce-i cu tine aici?

– Sfîntul Petru, aș vrea și eu să intru în rai.

– Da, crezi tu că poți?

– Sfinte Petre, dacă trebuie, eu plătesc. Am comori nenumărate…

– Păi de ce n-ai spus așa, omule, dacă ai comori strînse nu-i nici o problemă. Ia să vedem cîte averi ai la tine.

N-a mai putut omul de bucurie cînd a auzit că poate plăti. Doar toată viața nu făcuse altceva decît să strîngă. A început să se scotocească prin toate buzunarele, dar, să vezi și să nu crezi, nu mai găsea nici un ban. Văzîndu-l atît de încurcat Sfîtul Petru i-a spus:

– Mai caută, mai caută, poate vei găsi totuși ceva!

Și, într-adevăr, omul a găsit pe fundul unui buzunar 2 bănuți.

– Aoleu, dar de ce n-am decît atît?! Pe pămînt aveam de mii de ori mai mulți. Aici de ce am ajuns doar cu 2 bănuți?

– E, omule, i-a răspuns Sfîntul Petru, cînd ajungi aici ai doar ceea ce ai dăruit în viață. Acestea sunt comorile pe fiecare le strînge în cer. Cu ele poți, într-adevăr, poți să intri în rai, dar crezi că 2 bănuți sunt de ajuns? În toată viața, n-ai dăruit decît acești bani unui sărman om ce aștepta ajutorul tău în poarta unei biserici. Dacă, în timpul vieții, ai fi strîns mai multe comori cerești, poate ai fi intrat în Rai, dar așa… Tocmai în acea clipă omul nostru s-a trezit din vis, speriat tot. Din acea zi, nu a mai fost la fel. Din acea zi, a căutat să adune comori doar în cer. Erau atîția săraci ce aveau nevoie de ajutorul tău…!

”Cele mai frumoase pilde și povestiri”, Leon Magdan, pag. 84

Foto: http://blog.farmaciadulfu.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

35 + = 42