O metanie,  înseamnă ca din picioare să cazi în genunchi și din geninchi cu fruntea la pămînt, după care te ridici și o faci pe a doua…, a treia… pînă la 40 sau mai multe.

Atunci cînd omul ajunge cu fruntea la pămînt înseamnă smerenie în fața Creatorului, aducîndui totodată slavă, cinste și închinare. Face metania pentru a slăvi pe Dumnezeu, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu, pentru a se căi în fața lui Dumnezeu. Toate acestea omul le face fiind condus  de un profund sentiment al smereniei. Aceasta dă valoare și putere metaniei. Impactul unei metanii asupra diavolului este foarte puternic și nimicitor. O metanie are puterea de a lovi  pe diavol încît acesta nu poate suferi durerea și usturimea  de strigă: ”mă arde!”, ”Vai”. Fiecare metanie este un cărbune aprins pe capul diavolului, încît este pus pe fugă, nu poate suporta. Metania din timpul rugăciunii sau rugăciunea însoțită cu metanie, o înalță cu ușurință la cer și se face auzită de Dumnezeu,  potrivit cuvintelor Mîntuitorului: ”cel smerit se va înălța”. Metaniile din timpul rugăciunii sunt act de smerenie. Cu smerenie se înalță odată la cer și rugăciunea și inima omului ”inima frîntă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi”. Metaniile ajută la iertarea păcatelor pentru că sunt căință și smerenie. Cu cît sunt mai multe cu atît sunt mai puternice. Metaniile ne aduc foloase sufletești cum ar fi: comuniunea cu Dumnezeu, starea de smerenie, starea de căință și iertarea păcatelor, putere în lupta cu vrăjmașii, sentimentul de jerfă.

Sursa: ”Răspunsuri duhovnicești”, Ilarion Argatu, pag. 167-168

LĂSAȚI UN MESAJ

2 + 8 =