Mama frământa şi cocea în propriul cuptor. Bunica noastră striga: „Copii, veniţi să mâncaţi!”. Punea pe masă pâinea de orz, făcea semnul crucii, o tăia ca pe anaforă şi spunea: „Fiţi atenţi, copiii mei, să nu cadă pe jos nici o firimitură; fiecare firimitură este Hristos… Şi mâncau sărmanii copii pâinea de orz cu ceapă şi măsline şi erau foarte sănătoşi, cu obrajii ca macii. N-o spun eu, o spun cei care cercetează lucrurile; cât mănâncă acum un copil, mâncau înainte cinci.

Lăcomia pântecelui este un păcat, unul din păcatele de moarte. Lacomii au ca deviză „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri” (Isaia 22, 13; I Corinteni 15, 32); în adânc ei sunt materialişti şi necredincioşi. Un simbol al lăcomiei pântecelui este porcul, animalul necurat la care se referă şi Evanghelia (Luca 15, 15-16), care este lacom şi mănâncă continuu. Nu fi deci ca animalul; pune-ţi măsură. Lăcomia pântecelui are şi urmări sociale şi naţionale. Este una din cauzele pentru care nu se nasc copii, adică o cauză a problemei noastre demografice.

Să nu vi se pară ciudat; în anii copilăriei noastre pâinea era o turtă de mălai – o astfel de pâine mâncam în satul nostru. Familiile erau cu mulţi copii. Mama frământa şi cocea în propriul cuptor. Bunica noastră striga: „Copii, veniţi să mâncaţi!”. Punea pe masă pâinea de orz, făcea semnul crucii, o tăia ca pe anaforă şi spunea: „Fiţi atenţi, copiii mei, să nu cadă pe jos nici o firimitură; fiecare firimitură este Hristos… Şi mâncau sărmanii copii pâinea de orz cu ceapă şi măsline şi erau foarte sănătoşi, cu obrajii ca macii. N-o spun eu, o spun cei care cercetează lucrurile; cât mănâncă acum un copil, mâncau înainte cinci. De aceea, acest unul îşi are creierul la frigider.

(Ne vorbeşte Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani – Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere Valeriu Paloş, Editura Metamorfosi, 2013, p. 59)

doxologia.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

88 − 84 =