Papa și Patriarhul
Documentul este aprobat în urma întâlnirii Sanctităţii Sale Papa de la Roma Francisc şi a Sanctităţii Sale Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii Chiril, care a avut loc la 12 februarie 2016 la Havana (Cuba).

***

„Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!”

1. Cu voia lui Dumnezeu şi a Tatălui, de la care purcede orice dar, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, cu ajutorul Sfântului Duh Mângâitorul, noi, Francisc, Papa de la Roma, şi Chiril, Patriarhul Moscovei şi al întregii Rusii, ne-am întâlnit azi la Havana. Noi aducem mulţumiri lui Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime pentru această întâlnire, prima în istorie.

Cu bucurie ne-am întâlnit ca fraţi în credinţa creştină, pentru a ne vedea şi a vorbi „gură către gură” (2 In. 12), de la inimă la inimă şi a discuta relaţiile dintre Biserici, problemele actuale ale păstoriţilor noştri şi perspectivele dezvoltării civilizaţiei umane.

2. Întâlnirea noastră frăţească s-a desfăşurat în Cuba, la răscrucea dintre Nord şi Sud, Occident şi Orient. De pe această insulă – simbolul speranţelor „Lumii noi” şi al evenimentelor dramatice ale istoriei secolului al XX-lea – noi adresăm cuvântul nostru către toate popoarele Americii Latine şi ale altor continente.

Noi ne manifestăm bucuria că actualmente aici se dezvoltă în mod dinamic credinţa creştină. Potenţialul religios viguros al Americii Latine, tradiţiile ei creştine multiseculare, realizate în experienţa vieţii a milioane de persoane, prezintă o chezăşie a marelui viitor al acestei regiuni.

3. Întâlnindu-ne într-o regiune, departe de polemicile de mult timp cunoscute ale „Lumii Vechi”, noi simţim cu o putere deosebită necesitatea unor trude în comun ale catolicilor şi  ortodocşilor, chemaţi cu blândeţe şi cu frică să dăm lumii socoteală despre nădejdea noastră (1 Pet. 3:15-16).

4. Aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru acele daruri pe care le-am căpătat prin venirea în lume a Fiului Său Unul Născut. Noi împărtăşim Tradiţia duhovnicească comună a primului mileniu al creştinătăţii. Martori ai acestei Tradiţii sunt Preasfânta Maica Domnului, Fecioara Maria, şi sfinţii pe care îi venerăm. Printre ei sunt numeroşi mucenici care şi-au arătat fidelitatea lui Hristos şi care au devenit „sămânţa creştinătăţii”.

5. În pofida Tradiţiei comune a primelor zece decenii, catolicii şi ortodocşii, pe parcursul a circa o mie de ani, sunt lipsiţi de comunicare în Euharistie. Noi suntem divizaţi de rănile, provocate de conflictele unui trecut îndepărtat şi apropiat, suntem divizaţi şi de diferenţele, moştenite de la predecesorii noştri, în înţelegerea şi explicarea credinţei noastre în Dumnezeu, unul în Trei Fiinţe – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Noi suntem întristaţi pentru pierderea unităţii, ca urmare a slăbiciunii şi păcatului omenesc, care s-a produs în pofida rugăciunii lui Hristos Mântuitorul ca Prim sfinţit ierarh: „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una” (In. 17:21).

6. Fiind conştienţi de numeroasele impedimente pe care va trebuie să le depăşim, noi ne manifestăm speranţa că întâlnirea noastră îşi va aduce contribuţia la realizarea acelei unităţi poruncite de Dumnezeu, pentru care se ruga Hristos. Fie ca întâlnirea noastră să inspire pe creştinii din întreaga lume ca să-L cheme cu o nouă râvnă pe Domnul, rugându-se pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Lui. Fie ca ea – într-o lume care aşteaptă de la noi nu doar cuvinte, dar şi fapte – să devină un simbol al speranţei tuturor oamenilor de bună credinţă.

7. Fiind hotărâţi de a înfăptui toate cele trebuincioase pentru a depăşi discordanţele istorice moştenite, noi dorim să unificăm eforturile noastre pentru mărturisirea Evangheliei lui Hristos şi a moştenirii comune a Bisericii primului mileniu, oferind în comun un răspuns la provocările lumii contemporane. Ortodocşii şi catolicii trebuie să înveţe să ducă mărturia comună a adevărului în acele domenii, în care e posibil şi necesar a o face. Civilizaţia umană a păşit în perioada schimbărilor epocale. Conştiinţa creştină şi responsabilitatea păstorească nu ne permit să rămânem inactivi în faţa provocărilor care cer un răspuns comun.

8. Privirea noastră este îndreptată, întâi de toate, către acele regiuni ale lumii, unde creştinii sunt supuşi prigonirilor. În multe ţări ale Orientului Mijlociu şi ale Africii de Nord fraţii şi surorile noastre întru Hristos sunt nimiciţi cu familii, sate şi oraşe întregi. Bisericile lor sunt supuse distrugerii şi prădării barbare, relicvele sfinte – profanării, monumentele – distrugerii. În Siria, Irak şi alte ţări ale Orientului Mijlociu are loc un exod masiv al creştinilor din acele pământuri, de unde a început răspândirea credinţei noastre şi unde ei au locuit de pe vremurile apostoliceşti împreună cu alte comunităţi religioase.

9. Noi adresăm un apel către comunitatea internaţională pentru a trece la acţiuni imediate în vederea preîntâmpinării gonirii creştinilor din Orientul Apropiat. Ridicându-ne vocea în apărarea creştinilor prigoniţi, noi compătimim şi suferinţele adepţilor altor tradiţii religioase, care devin jertfe ale războiului civil, ale haosului şi violenţei teroriste.

10. În Siria şi în Irak această violenţă a răpit mii de vieţi, lăsând fără un acoperiş de asupra capului şi mijloace de existenţă milioane de oameni. Chemăm comunitatea mondială de a-şi uni rândurile, ca să oprim violenţa şi teroarea şi totodată să contribuim prin dialog la instaurarea cât mai grabnică a păcii civile. Este necesar un ajutor umanitar la scară largă pentru poporul suferind şi refugiaţii din ţările vecine.

Rugăm pe toţi acei care pot influenţa destinul tuturor celor răpiţi, inclusiv al mitropoliţilor de Aleppo Paul şi Yohanna Ibrahim, sechestraţi în aprilie 2013, să întreprindă totul ce e necesar pentru eliberarea lor cât mai grabnică.

11. Ridicăm rugăciuni către Hristos, Mântuitorul lumii, pentru instaurarea păcii care este „roada dreptăţii” (Is. 32:17) pe pământul Orientului Mijlociu, pentru fortificarea coexistenţei frăţeşti între diversele etnii aflate acolo, între Biserici şi religii, pentru reîntoarcerea refugiaţilor în casele lor, pentru vindecarea răniţilor şi odihna sufletelor celor omorâţi fără de vină.

Noi adresăm către toate părţile, care se pot pomeni atrase în conflict, un apel fierbinte de a manifesta o bună credinţă şi de a se aşeza la masa tratativelor. În acelaşi timp este necesar ca şi comunitatea internaţională să folosească toate eforturile posibile, ca să pună capăt terorismului cu ajutorul unor acţiuni comune, coordonate. Chemăm toate ţările, atrase în lupta cu terorismul, la acţiuni responsabile, echilibrate. Chemăm pe toţi creştinii şi pe toţi credincioşii în Dumnezeu la o rugăciune specială către Creatorul lumii, ca El să păstreze creaţia Sa de la distrugeri şi să nu admită un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie durabilă şi trainică, sunt necesare eforturi deosebite, orientate spre reîntoarcerea la valorile comune care ne unesc, bazate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

12. Noi ne închinăm în faţa curajului celor care cu preţul propriei vieţi mărturisesc despre adevărul Evangheliei, preferând moartea decât lepădarea de Hristos. Credem că martirii vremurilor noastre, care aparţin diverselor Biserici, dar uniţi prin suferinţă comună, sunt chezăşia unirii creştinilor. Către voi, cei ce suferiţi pentru Hristos, îşi îndreaptă cuvântul apostolul Lui: „Iubiţilor!.. întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare” (1 Pet. 4:12-13).

13. În această epocă tulbure este necesar un dialog interreligios. Discrepanţele în înţelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să fie un impediment pentru oamenii de diverse confesii să trăiască în pace şi concordie. În condiţiile actuale liderii religioşi poartă o responsabilitate deosebită pentru educarea păstoriţilor lor în spiritul respectului faţă de convingerile celor care aparţin la alte tradiţii religioase. Sunt absolut inacceptabile încercările de justificare a acţiunilor criminale prin sloganuri religioase. Nici o crimă nu poate fi săvârşită în numele lui Dumnezeu, „pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii” (1 Cor. 14:33).

14. Mărturisind despre înalta valoare a libertăţii religioase, noi aducem mulţumiri lui Dumnezeu pentru renaşterea fără de precedent a credinţei creştine, care are loc actualmente în Rusia şi în multe ţări ale Europei de Est, unde timp de decenii au domnit regimuri ateiste. Astăzi obezile ateismului militant sunt date jos şi în multe locuri creştinii pot mărturisi liber credinţa lor. Într-un sfert de veac aici au fost ridicate zeci de mii de noi biserici, sunt deschise sute de mănăstiri şi instituţii de învăţământ teologic. Comunităţile creştine efectuează o activitate largă socială şi de caritate, acordând un ajutor divers celor nevoiaşi. Ortodocşii şi catolicii deseori muncesc umăr la umăr. Ei apără bazele comune duhovniceşti ale traiului uman în comun, mărturisind despre valorile evanghelice.

15. În acelaşi timp, noi suntem îngrijoraţi de situaţia care se creează în multe ţări, unde creştinii se ciocnesc tot mai mult de limitarea libertăţii şi drepturilor religioase de a-şi mărturisi convingerile, de a vieţui în conformitate cu ele. În particular, noi vedem că transformarea unor ţări în societăţi secularizate, străine oricărei memorii despre Dumnezeu şi adevărul Lui, duce la un pericol serios pentru libertatea religiei. Suntem îngrijoraţi de limitarea în prezent a drepturilor creştinilor, fără a mai vorbi de discriminarea lor, când unele forţe politice, conducându-se de ideologia secularistă, devenind de atâtea ori agresive, sunt hotărâte să-i expulzeze la periferia vieţii sociale.

16. Procesul integrării europene, care a început după veacuri de conflicte sângeroase, a fost acceptat de mulţi oameni cu speranţă, ca fiind o chezăşie a păcii şi securităţii. În acelaşi timp noi avertizăm împotriva unei atare integrări care nu respectă identitatea religioasă. Fiind deschişi către contribuţia altor religii în civilizaţia noastră, suntem convinşi că Europa are nevoie de fidelitate faţă de rădăcinile sale creştine. Chemăm pe creştinii din Europa de Vest şi de Est să-şi unească eforturile pentru mărturisirea în comun a lui Hristos şi a Evangheliei, ca Europa să-şi păstreze sufletul, format de tradiţia creştină care numără două mii de ani.

17. Privirea noastră este îndreptată către oamenii care se află în situaţii dificile, care îşi duc viaţa în condiţii de sărăcie extremă, în acelaşi timp când bogăţiile materiale ale omenirii sunt în creştere. Noi nu putem rămâne indiferenţi faţă de soarta a milioane de emigranți şi refugiaţi, care bat la uşa ţărilor bogate. Consumul nesăbuit, caracteristic pentru unele state dintre cele mai dezvoltate, secătuiește rapid rezervele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în repartizarea bunurilor materiale mărește sentimentul de injustiţie, inoculat de sistemul relaţiilor internaţionale.

18. Bisericile Creştine sunt chemate să apere echitatea, respectul faţă de tradiţiile popoarelor şi solidaritatea în fapte faţă de toţi cei aflaţi în suferinţă. Noi, creştinii, nu trebuie să uităm că „Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu şi-a ales pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:27-29).

19. Familia este concentrarea firească a vieţii omului şi a societăţii. Noi suntem îngrijoraţi de criza în familie din multe ţări. Ortodocşii şi catolicii, împărtăşind una şi aceeaşi înţelegere despre familie, sunt chemaţi să mărturisească despre familie ca fiind o cale către sfinţenie, fidelitate a soţilor unii faţă de alţii, hotărâre a lor de a naşte şi educa copii, solidaritate între generaţii şi respect faţă de cei neputincioşi.

20. Familia este fondată pe căsătorie ca fiind un act al dragostei libere şi fidele între un bărbat şi o femeie. Dragostea fortifică uniunea lor, îi învaţă să se accepte unul pe altul ca pe un dar. Căsătoria este o şcoală a dragostei şi a fidelităţii. Noi regretăm că alte forme de concubinaj actualmente sunt egalate cu această uniune, iar concepţia sfinţită de tradiţia biblică despre maternitate şi paternitate ca fiind o vocaţie deosebită a bărbatului şi a femeii în căsătorie, este eliminată din conştiinţa societăţii.

21. Chemăm pe fiecare la respectul faţă de dreptul inalienabil la viaţă. Milioane de prunci sunt lipsiţi de posibilitatea de a vedea lumina zilei. Glasul sângelui copiilor nenăscuţi strigă către Mine (Fac. 4:10).

Răspândirea aşa-numitei eutanazii duce la faptul că cei bătrâni şi bolnavi încep să se simtă ca o povară excesivă pentru apropiaţii lor şi societatea în întregime.

Ne exprimăm îngrijorarea faţă de folosirea tot mai extinsă a tehnologiilor reproductive biomedicale, deoarece manipularea cu viaţa umană este un atentat la bazele existenţiale ale omului, creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Considerăm o datorie a noastră să amintim despre caracterul obligatoriu al principiilor morale creştine, bazate pe respectul faţă de demnitatea omului, care este chemat la viaţă în conformitate cu intenţia Creatorului său.

22. Noi dorim să adresăm azi un cuvânt aparte către tineretul creştin. Voi, tinerii, trebuie să nu vă îngropaţi talentul (Mt. 25:25), dar să folosiţi toate capacităţile dăruite de Dumnezeu pentru afirmarea în lume a adevărului lui Hristos, pentru înfăptuirea în viaţă a poruncilor evanghelice despre dragoste pentru Dumnezeu şi aproapele. Nu vă fie frică să mergeţi împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, de care nu întotdeauna ţin cont standardele seculariste contemporane.

23. Dumnezeu vă iubeşte şi de la fiecare dintre voi aşteaptă că veţi fi ucenicii şi apostolii Lui. Deveniţi lumina lumii, ca cei din jur, văzând faptele voastre cele bune, să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Mt. 5:14-16). Educaţi-vă copiii în credinţă creştină, transmiteţi-le mărgăritarele preţioase ale credinţei (Mt. 13-46), pe care voi aţi primit-o de la părinţii şi străbunii voştri. Să nu uitaţi că „aţi fost cumpăraţi cu preţ” (1 Cor. 6:20) – cu preţ de moarte pe cruce a Omului şi Dumnezeului Iisus Hristos.

24. Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu doar de Tradiţia comună a Bisericii din primul mileniu, dar şi de misiunea propovăduirii Evangheliei lui Hristos în lumea contemporană. Această misiune presupune un respect reciproc al membrilor comunităţilor creştine, exclude orice formă de prozelitism.

Noi nu suntem concurenţi, dar fraţi, pe această concepţie noi trebuie să ne bazăm în toate acţiunile noastre, în relaţiile unora faţă de alţii şi faţă de lumea exterioară. Chemăm pe  catolicii şi ortodocşii din toate ţările să înveţe a convieţui în pace, dragoste şi a gândi la fel unii pentru alţii (Rom. 15:5). Este inadmisibil de a folosi mijloace nepermise pentru impunerea credincioşilor de a trece dintr-o Biserică în alta, încălcând libertatea lor religioasă şi tradiţiile personale. Noi suntem chemaţi să înfăptuim în viaţă porunca apostolului Pavel şi să binevestim acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidim pe temelie străină (Rom. 15:20).

25. Sperăm că întâlnirea noastră îşi va aduce contribuţia la împăcare acolo, unde există neînţelegeri între greco-catolici şi ortodocşi. Astăzi este evident că metoda „uniaţilor” din veacurile precedente, care prevedea aducerea unei comunităţi în uniune cu alta prin ruperea ei de la Biserica sa, nu este o cale ce duce la restabilirea unităţii. În acelaşi timp, comunităţile bisericeşti, care au apărut în urma unor circumstanţe istorice, au dreptul la existenţă şi la satisfacerea necesităţilor duhovniceşti ale credincioşilor lor, tinzând la instaurarea păcii cu vecinii. Ortodocşii şi greco-catolicii au nevoie de conciliere şi de găsire a unor forme acceptabile de coexistenţă.

26. Noi suntem întristaţi în legătură cu confruntarea din Ucraina, care a răpit deja mulţime de vieţi omeneşti, care a adus nenumărate suferinţe locuitorilor paşnici, care a aruncat societatea într-o criză profundă de ordin economic şi umanitar. Chemăm toate părţile participante la conflict să dea dovadă de înțelepciune, solidaritate socială şi acţiuni efective de pacificae. Chemăm Bisericile noastre în Ucraina să muncească pentru realizarea unei concordii sociale, să se abţină de la participarea în lupte şi să nu susţină dezvoltarea ulterioară a conflictului.

27. Ne exprimăm speranţa că schisma între creştinii ortodocşi din Ucraina va fi depăşită în baza normelor canonice existente, că toţi creştinii ortodocşi ai Ucrainei vor convieţui în pace şi bună înţelegere, iar comunităţile catolice ale ţării vor contribui la aceasta, ca frăţia noastră creştină să fie şi mai evidentă.

28. În lumea contemporană – diversă şi totodată unită printr-un destin comun – catolicii şi ortodocşii sunt chemaţi să conlucreze întru vestirea Evangheliei mântuirii, pentru mărturia comună despre demnitatea morală şi libertatea autentică a omului, „ca lumea să creadă” (In. 17:21). Lumea aceasta, în care în mod vertiginos sunt subminate temeliile duhovniceşti ale existenţei umane, aşteaptă de la noi o mărturie puternică creştină în toate domeniile vieţii personale şi sociale. De faptul dacă noi, într-o epocă decisivă, vom putea duce mărturia Duhului adevărului, depinde în bună parte viitorul omenirii.

29. În declararea fără de frică a adevărului lui Dumnezeu şi a Bunei vestiri mântuitoare, să ne ajute Dumnezeu cel Întrupat Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, care ne întăreşte în duh cu făgăduinţa Lui adevărată: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Lc. 12:32).

Hristos este izvorul bucuriei şi al speranţei. Credinţa în El transformă viaţa omului, o umple de sens. De aceasta s-au convins toţi acei, despre care putem spune prin cuvintele apostolului Petru: „Odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi mântuiţi” (1 Pet. 2:10).

30. Cuprinşi de mulţumire pentru darul înţelegerii reciproce, arătat la întâlnirea noastră, ne adresăm cu nădejde la Preasfânta Maica lui Dumnezeu, rugând-O prin cuvintele vechii rugăciuni: „Chemăm adâncul milostivirii Tale, Născătoare de Dumnezeu Fecioară”. Fie ca Preabinecuvântata Fecioara Maria prim mijlocirea Sa să întărească frăţia tuturor celor care o venerează, ca ei într-un timp determinat de Dumnezeu să fie adunaţi în pace şi unire de cuget într-un singur popor al lui Dumnezeu, slăvit fie numele Sfintei Treimi de o Fiinţă şi Nedespărţită!

Patriarhul Moscovei
şi al întregii Rusii Chiril 

Episcopul Romei,
Papa Bisericii Catolice Francisc

12 februarie 2016, Havana (Cuba)

3 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

27 − = 22