alt

În numele Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh!

Dragi creștini!

Cu toții am venit în această zi la biserică să ne rugăm lui Dumnezeu, să îi mulțumim pentru tot ce avem și să ne pocăim…

Pocăința este o cale foarte bună de a ne apropia de Dumnezeu. La fel cum este scris în Evanghelia de astăzi: ‘Pocăința cea mare a lui Zaheu’. Zaheu fiind mare la suflet a ocolit mulțimea, și a alergat înaintea poporului. Urcându-se Zaheu în acel copac a văzut pe Mântuitorul lumii. Spre Zaheu a privit Domnul, a văzut hotărâre de pocăință și de întoarcere spre Dumnezeu. Plecând Dumnezeu în casa lui Zaheu a aflat milostenie, dreptate, strălucire de fapte bune și loc vrednic de primirea sa.
De aceea a rămas Domnul Iisus Hristos acolo, I-a dat iertarea pacatelor și mântuirea sufletului. Mergând Iisus în lume a zis: ’Ca fiul omului a venit să caute și să mântuiscă pe cel pierdut’!
O mare nădejde intră in inima mea și de multă bucurie se umple sufletul meu: căci dacă a venit Iisus în lume să caute pe cel pierdut, deci și pe mine, cel care sunt pierdut mă va cauta și mă v-a mântui.

Când mă gindesc însă, la ceea ce a făcut Zaheu, care a căutat pe Domnul și s-a mântuit, inima mea este cuprinsă de o mare deznădejde și frica învăluie sufletul meu. Vreau și eu să-l văd pe Domnul și să-l caut precum Zaheu la căutat. Însă în casa sufletului meu Domnul găsește o inimă nemilostivă, plină de nedreptăți, și noroi de păcate, nu gazdă vrednică de împărăția sa. Neavând unde Domnul să aplece capul în loc să rămâna cu mine, se îndepărtează de mine nevredenicul.
Eu cred și mărturisesc că Iisus Hristos fiul lui Dumnezeu a venit în lume să cheme pe cei păcătoși la pocăință. Și văd într-adevăr că celor care sau mântuit, li s-a deschis raiul și li sa dat mântuire.
Intr-adevăr mare este puterea pocăinței. Te-ai pocait ai dobindit iertare de pacate și te-ai mântuit. Toate acestea sunt adevărate pentru că sunt întemeiate pe cuvintele prorocilor și pe propovăduirea apostolilor. Dumnezeu a trimis pe fiul său nu ca să cheme pe cei drepți, ci pe cei păcătoși la pocăință.
De multe ori noi ne gândim că pocăința noastră nu este una adevărată. Însă citim în Sfânta Tradiție și vedem Sfinții Părinți care s-au pocăit. Și privind la faptele pocăinței noastre ne temem că noi în loc să ne pocăim ne jucăm și ne înșelăm pe noi înșine, socotim pocăința adevărată actul marturisirii păcatelor, care nu are nici macar chip de pocaință.

Drept măritori creștini!

videos_hristos-chemandu-l-pe-zaheu-vamesul

Adevărat model de pocăință pentru noi, pentru țara noastră, pentru întreaga creștinătate ortodoxă, poate servi Cetatea Ninive!

Despre poporul din cetatea Ninivei nu ştim prea multe, decât că pacatele lor erau atat de mari, încât Dumnezeu S-a hotărât să-i piardă, aşa cum se întâmplase odinioară cu cei din cetatea Sodomei. Păcatele celor din Ninive erau atât de mari şi de grave, precum idolatria, incestul, desfrânarea, încât l-au înspăimântat şi pe Iona, proorocul, care a refuzat să asculte porunca Domnului de a merge să-i reabiliteze. Vedem că, la fel ca în cazul tâlharului de pe Cruce, timpul pe care îl mai aveau ninivitenii pentru a se pocăi era scurt, şi anume patruzeci de zile (Iona 3; 4). Nu le-a spus că Dumnezeu îi va pierde pur şi simplu, ci le-a arătat că Dumnezeu a dat această perioadă de timp să vadă reacţia lor, lăsând să se înţeleagă de aici că acest timp intermediar nu era alceva decât un timp al întoarcerii, al căinţei pentru cele săvârşite şi o perioadă în care au posibilitatea să-şi câştige salvarea. Şi, într-adevăr, vedem că acei locuitori ai cetăţii Ninive au înţeles acest lucru şi au început să regrete faptele lor ruşinoase, să plângă amarnic pentru ele. În frunte cu regele lor, ei au petrecut acele patruzeci de zile într-o stare de pocăinţă nemaiîntâlnită până atunci: au început să postească aspru, de la cel mic până la cel mai mare, de la omul de rând până la rege, nefiind scutite nici animalele de la aceasta, şi şi-au presărat cenușă în cap, îmbrăcându-se în sac şi cerând iertare pentru că au uitat de Dumnezeu şi au săvârşit cele mai mari fărădelegi. Pocăinţa aceasta deosebită pe care a arătat-o întreaga cetate, fără precedent, a atras mila cea mare a lui Dumnezeu şi evident că a ascultat rugăciunile cele pline de umilinţă ale ninivitenilor, şi nu i-a nimicit, arătând asfel că orice om, indiferent cât de păcătos ar fi, se poate mântui, numai dacă se întoarce cu adevărat la Cel Care nu aşteaptă altceva de la om decât să-l caute şi să-şi schimbe viaţa.

Într-adevăr, altul este actul pocăinței și altele sunt faptele pocăinței. Pocăința adevărată este recunoașterea păcatului, mărturisirea lui cu umilință și hotărârea îndepărtării de la el. Cel care într-acest chip se pocăiește acela ia iertarea păcatelor sale. Iar faptele pocăinței sunt: întoarcerea și îndepărtarea de la faptele mărturisite, postul, rugăciunea și faptele bune. Aceste fapte îl îndepărtează pe om de la păcat și îl îndreaptă pe calea cea buna. Deși altul este actul pocăinței și altele sunt faptele pocăinței. Când vor lipsi faptele pocăinței atunci pocăința nu este una adevarata. Ea nu va fi folositoare ci una mincinoasă și fără de rost.
Deci să știm că nici un păcat nu înfrânge puterea pocăinței. Noi cunoaștem foarte bine și fără nici o îndoială, că numai una este doctoria cea adevărată a vindecării păcatului este pocăința. Pe ea a tratat-o iubitorul de oameni Dumnezu. O doctorie pentru orice rană a sufletului nostru. Pocăința vindecă toate păcatele și șterge toate urmele fărădelegile noastre. Pocăința noastră trebuie să fie una adevărată care se face când trebuie și cum trebuie.

Deci să ne pocăim ca Zaheu cel care ne vorbește în Evanghelia de astăzi, ca locuitorii cetății Ninive, despre care am vorbit. Cu zdrobirea inimii și cu lacrimi, cu desăvârșită depărtare de pacate si cu faptele noastre cele bune. Daca vom avea o astfel de pocăință către Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos ne va ierta toate fărădelegile noastre și vom primi mântuirea cea veșnică.
Să ne învrednicească și pe noi Bunul și Milostivul Dumnezu, să avem parte de pocăință adevărată și de iertarea păcatelor în vecii vecilor Amin.

Iulian Godoroja

Student anul III Academia de Teologie Ortodoxă din Moldova

LĂSAȚI UN MESAJ

− 3 = 7