Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale.(Luca 12,15)

Dragi credincioşi, sfînta evanghelie ne înfăţişează în pildele ei trei bărbaţi bogaţi, pe care îi descrie în diferite împrejurări deosebite una de alta şi pe fiecare din ei îi descrie în sfidoasa poftă a lăcomiei care nu le aduce alt ceva decît perzania. Toţi trei au trăsături comune, le lipseşte înţelepciunea de a chivernisi bogăţia pe care o deţin, fapt pentru care sunt mustraţi cu asprime de Mîntuitorul Iisus Hristos, ca o purtare condamnabile li se consideră nemilostivirea lor. Primul bogar îl întîlnim în palatul strălucitor şi luxos, îmbrăcat în porfiră şi vison, veselinduse cu prietenii săi în mîncăruri şi băuturi alese, pe cînd la poarta lui plin de bube, lins de cîni,suferind de foame şi sete, îmbrăcat în zdrenţe săracul Lazăr. Era cu putinţă să trăiască pe lîngă curtea bogatului şi să nu aducă prejudiciu bogăţiei sale, dar bogatul nu s-a milostivit spre bietul Lazăr.

Am cunoscut apoi pe tînărul bogat care ardea de dorinţa de a afla cum să îşi asigure dobîndirea împărăţiei şi mîntuirea sufletului. Fiind un păstrător al poruncilor Mîntuitorul îi cere un lucru, să vîndă averile sale, să le împartă săracilor şi săi urmeze, va avea comoară în ceruri şi aşa va ajunge să fie desăvîrşit. După cum am auzit din Sfînta Evanghelie, mare mîhnire a venit asupra lui auzind propunerea Domnului Iisus, nu a renunţat la bunurile supuse perzanie şi stricăciunii în schimbul comorii cereşti, pentru că era foarte bogat.Întristat fiind a plecat pentru că i s-a cerut foarte mult, nu îşi închipuea cum să se despartă de avuţiile pe care le deţinea. Aici Mîntuitorul ne arată cît de mare pedică este bogăţia în calea mîntuirii. Ce a spus Hristos? „Cît de greu vor întra bogaţii în împărăţia cerurilor!” (Matei 19, 23). Cînd a spus că e greu, a spus mai mult chiar, a spus că e şi cu neputinţă; şi nu simplu cu neputinţă, ci a spus cu tărie că e cu neputinţă, arătînd lucrul acesta cu pilda cămilei şi a acului.„Mai lesne este să între cămila prin urechile acului, decît bogatul în împărăţia cerurilor(Matei 19, 24).

Cîtă vreme ne-am amintit de cei doi bogaţi din Sfînta Evanghelie, evanghelia de azi ne vorbeşte de un singur om înstărit, proprietar al multor terenuri agricole,care după un an fertil, roditor producţia lui depăşea cu mult posibilităţile de depozitare. Nu ia venit în gînd să aducă mulţumire lui Dumnezeu, să împartă din belşugul surplus săracilor, văduvilor,bătrînilor neputincioşi. Setea lăcomiei îi tulbură mintea şi îi vine gîndul să strice ambarele sale, să zidească altele mai mari pentru capacitatea producţiei adunate şi să o depoziteze. În sfîrşit el zice; „Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani. Odihneşte-te, mănîncă, bea şi te veseleşte”.(Luca 12,19) Rostind aceste, acest bogat este foarte încrezut că viaţa îi va fi îndelungată, numai bunăstare şi desfătare în cele adunate de el. Nici prin minte săi treacă că toate cîte lea adunat, nui aparţin lui, şi îi pot fi luate într-o clipeală de ochi. Curată nebunie tote planurile pe care şi le face, că Dumnezeu iată cei hotărăşte. O, bogatule fără de minte! De unde ştii că tu vei trăi mulţi ani? Cine ţi-a spus că vei trăi pînă mîine dimineaţă? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaţa ta? N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deşertăciunii s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4). Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea şi inima la avuţiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? ”.(Luca 12,20). Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani 13, 12). În alt loc ne spune: Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraţi (Efeseni 5, 11). Dacă a fost numit nebun înseamnă că era un ticălos, un răufăcător ce iubea bogăţia mai mult decît pe Dumnezeu şi pe aproapele, şi îşi punea nădejdea mai mult în cele trecătoare şi stricăcioase decît în dobîndirea bunătăţilor cereşti. Să nu zăbovim în noaptea păcatelor şi în robia grijilor pămînteşti ca nu cumva să ni se zică şi nouă că „ în această noapte vor să ceară de la noi sufletele noastre”.Din nefericire, chipul bogatului din evanghelia de azi, s-a perpetuat mereu în decursul istoriei, atît ca persoană aprte cît şi în plan social, căci goana după avuţie , lăcomia, a contaminat nu numai omul ca individ, ci familii întregi, colectivităţi şi clase sociale. Suntem cu toţii martori ai luptei disperate pe care o duc unii după avere, după bogăţii, ne revoltăm cînd aflăm din presă, radio, televizor de atîtea cazuri care devin publice, de îmbogăţire pe căi necinstite, prin corupţie, fals de acte publice, înşelăciune, mită sau multe alte metode urmărite şi condamnate de justiţie. Dar în faţa tuturor faptelor negative ale semenilor noştri, un adevărat creştin, cinstit, înţelept care ştie a preţui învăţătura bisericii, va şti să urmeze şi învăţăturii prorocului David: „ De-ar curge în valuri bogăţia, inima să nu o apropiaţi de ea”(Ps.61,10) Sfîntul Apostol Pavel către Timotei zice: „ Noi n-am adus nimic în lume,după cum e vădit că nici nu putem să ducem ceva; dar dacă avem hrană şi îmbrăcămine, să fim mulţumiţi cu ele”(I Tim. 6, 7-8) . Amin

Prot. Victor Mihalachi

 

LĂSAȚI UN MESAJ

37 + = 46