Sfântul Spiridon s-a născut în Cipru la mijlocul secolului III d.Hr. Nu era dintr-o familie bogată, slăvită şi oficială; era sărac şi agramat. Îndeletnicirea lui era cea de păstor. Un păstor sfânt. Dar nu cumva păstori au fost şi Avraam, Iacob, Moise, David şi alţi bărbaţi din Vechiul Testament? Nu cumva păstori au fost şi cei care în sfânta noapte a Naşterii lui Hristos au auzit cântarea îngerilor: „Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu, şi pe pământ pace între oameni bunăvoire!”? Un păstor care crede în Hristos şi trăieşte conform voii Lui celei sfinte valorează incomparabil mai mult decât un aşa-zis om de ştiinţă şi înţelept care nu crede în nimic şi trăieşte contrar voii lui Dumnezeu.

Un păstor sfânt a fost Sfântul Spiridon. Îşi deschidea staulul, îşi lua oile, le conducea la livezi pline de verdeaţă şi la izvoare cristaline şi găsea timp să privească şi lucrurile lui Dumnezeu, să-L laude în cântări şi să-L slăvească pe Dumnezeu. Natura era pentru Sfântul Spiridon o carte plină de minunate icoane şi în fiecare zi, aşa cum ea era deschisă înaintea lui, o studia. Şi văzând toate frumuseţile pe care le-a creat Dumnezeu, spunea şi el ca David: „Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne; toate cu înţelepciune le-ai făcut” (Psalmul 103, 24).

Sfântul Spiridon s-a căsătorit cu o fată îmbunătăţită şi a întemeiat o familie creştină. Dobândise o fiică, pe care au numit-o Irina. Dar aleasa lui soţie a murit de tânără şi Sfântul Spiridon a rămas văduv la o vârstă tânără. N-a vrut să se căsătorească din nou. Se consacrase de-acum şi mai mult lui Dumnezeu. Casa lui era ospitalieră.Spiridon îl ajuta pe fiecare sărac şi îl mângâia pe fiecare nenorocit. Rugăciunea lui făcea minuni. La sfântul păstor alergau toţi şi, de aceea, când o Episcopie a Ciprului, Trimitunda, a rămas văduvă (fără episcop), popor şi cler, toţi, bărbaţi, femei şi chiar copii, au strigat: Pe Spiridon îl vrem episcop! Şi Sfântul Spiridon în urma cererii clerului şi poporului a fost hirotonit preot şi episcop. Şi aşa cum ucenicii lui Hristos din pescari de peşti au devenit pescari de oameni, aşa şi Sfântul Spiridon, din păstor de oi necuvântătoare a devenit păstor de oi cuvântătoare, păstor al Bisericii. Grijile lui erau de-acum mari. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu Sfântul Spiridon şi-a îndeplinit toate îndatoririle arhiereşti şi a devenit un model şi un exemplu de bun păstor. Arma lui era rugăciunea.

Nu doar în biserică, ci şi în afara ei se ruga cu credinţă şi cu lacrimi, şi Dumnezeu asculta rugăciunile acestui sfânt episcop al Său şi aveau loc minuni mari în întreaga insulă. De la o margine la alta a ei se auzea numele Sfântului Spiridon.

Sfântul Spiridon a fost numit „făcător de minuni”, pentru că a făcut minuni. Minuni a făcut în anii de demult, minuni în anii de mai de-aproape de noi, minuni face şi astăzi. Dintre toate minunile lui vom istorisi aici 4-5.

În Cipru, pe vremea sfântului, trecuse multă vreme de când nu mai plouase. Groaznică secetă. Izvoarele secau. Pământul crăpa de uscăciune. Copacii se uscau. Animalele mureau. Oamenii sufereau groaznic. Se gândeau să plece din insulă şi să se ducă în altă parte. Atunci, l-au rugat pe Sfântul Spiridon să facă o rugăciune. Şi Sfântul Spiridon împreună cu poporul a făcut o procesiune. Au ieşit pe ogoare şi L-au rugat pe Hristos. Şi cerul s-a umplut de nori. Peste puţin timp a căzut ploaie; o ploaie, care a adăpat tot Cipru. Asta a fost o minune.

Altă minune. A făcut-o nu în insulă, ci în Niceea din Asia Mică, când a avut loc primul Sinod Ecumenic. La Sinod, împreună cu alţi episcopi, a fost şi Sfântul Spiridon. Ereticul Arie îşi deschisese gura, ca să-L hulească pe Hristos, spunând că nu este Dumnezeu, ci om. Ceilalţi ierarhi respingeau erezia cu cuvântul şi demonstrau că Hristos este adevăratul Dumnezeu. Dar Sfântul Spiridon printr-o minune pe care a făcut-o a demonstrat că într-adevăr Hristos este adevăratul Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi. Astfel, păstorul din Cipru a închis gura lui Arie, care credea că prin falsa lui filosofie ar putea să-L dărâme pe Hristos de pe tronul Dumnezeirii.

A treia minune. Un sărac s-a dus la Sfântul Spiridon şi i-a cerut ajutor. Sfântul Spiridon n-avea nimic să-i dea în ziua aceea; tot ce avusese împărţise altor săraci. Săracul l-a rugat cu lacrimi în ochi să-l ajute. La un moment dat, Sfântul Spiridon vede în ţarini un şarpe. Îşi face rugăciunea şi şarpele se transformă în aur. A luat şarpele şi i l-a dat săracului cu rugămintea de a i-l aduce înapoi când n-o să mai aibă nevoie de bani.

A patra minune. Într-o zi, când Sfântul Spiridon slujea Sfânta Liturghie singur în biserică, cei ce intraseră în biserică au auzit voci îngereşti. Când sfântul a ieşit în Uşile Împărăteşti şi a spus „Pace tuturor!”, au auzit psalmodiind îngerii: „ Şi duhului tău”.

Să amintim şi o ultimă minune. O femeie a venit la sfântul şi l-a rugat să-i înapoieze un lucru preţios pe care-l dăruise spre păstrare fiicei lui. Dar unica lui fiică, Irina, murise, iar sfântul nu ştia unde ascunse fiica lui acel lucru străin. S-a dus deci – zice sinaxarul – la cimitir, a stat deasupra mormântului fiicei lui şi a întrebat-o unde ascunsese lucrul străin. Şi din mormânt a răspuns fiica lui şi a spus tatălui ei unde ascunsese ceea ce-i dăduse femeia. Apoi, a spus fiicei lui: Adormi, copilul meu, până în ziua celei de-a doua veniri a Domnului.

Şi nu sunt doar acestea minunile pe care le-a făcut Sfântul Spiridon; sunt şi altele multe. Şi până astăzi continuă să facă minuni.

Sfântul Spiridon a fost făcător de minuni. Însă sunt mulţi care nu cred în minunile sfinţilor. Dar oare cred în minunile lui Hristos? Şi de vreme ce aceşti oameni nu cred în minunile lui Hristos, cum să creadă în minunile sfinţilor? Sau credem în Hristos, sau nu credem! Cine nu crede este orb şi nu vede nimic. Dar oricine crede în Hristos nu se îndoieşte de ceea ce a spus Hristos. A zis Hristos: „Oricine va crede în Mine, va face nu doar cele pe care le fac Eu, ci prin puterea Mea va face şi alte lucruri mai mari” (Ioan 14, 12).

Necredincioşilor! Da, Hristos este adevăratul Dumnezeu. Hristos trăieşte şi împărăţeşte, iar prin sfinţi a făcut, face şi va face minuni până la sfârşitul veacurilor. Aşadar, slavă lui Hristos pentru toate minunile! Tocmai de aceea la sfârşitul troparului Sfântului Spiridon se spune: „Slavă lui Hristos, Celui ce Te-a slăvit pe tine, slavă Celui ce Te-a încununat pe tine, slavă Celui ce lucrează prin tine tuturor tămăduiri”. “

Omilii şi predici ale Mitropolitului Augustin Kandiotis

LĂSAȚI UN MESAJ

− 3 = 6