Deseori de la credincioşi am auzit la nerv, aruncări de vorbe: Să dea Dumnezeu… Să te usuci… Să-ți sară… Să nu ai parte… Să crape…. Să-ți iasă… Să ajungi… Şi foarte des aceste blesteme sunt slobozite de părinţii celor blăstămaţi, de rudele apropiate, şi mai rar cazurile cînd le pronunţă cineva care fără ele nu poate trăi, care este rob al diavolului blestemului. Blestemul se prinde atunci cand exista la mijloc nedreptatea. Cand nu este nedreptate, atunci se intoarce la cel ce l-a rostit. Cel ce primeste blestemul se chinuieste in viata aceasta. Iar cel ce a blestemat se chinuieste si in viata aceasta si se va chinui si in cealalta, pentru ca va fi pedepsit de Dumnezeu ca un ucigas, daca nu se va pocai si spovedi. blestem1Cu ce drept ne permitem a blăstăma pe cine? Blăstămul este ca şi cum ai lua pistolul şi ai omorî. Orice ar fi făcut cineva nu are dreptul nimeni la omor. Iisus Hristos nu a blestemat pe nimeni în timpul activităţii sale pămînteşti. Ca sa ajunga cineva sa blesteme, inseamna ca are rautate – atunci cand o spune cu patima, cu inversunare. Cunoaştem multe cazuri de oameni care s-au chinuit din pricina blestemelor, deoarece au fost vinovati, iar atunci cand au inteles ca au fost blestemati, s-au pocait, s-au spovedit si au indepartat necazurile. Daca cel vinovat spune: „Doamne, am facut asta si asta, iarta-ma”, si spovedindu-se cu durere si sinceritate, atunci Dumnezeu il va ierta. Blestemele sunt foarte rele în casă, atât când sunt rostite de părinti asupra copiilor, cât si invers, de copii asupra părintilor. Multi copii nu se căsătoresc sau celor care se căsătoresc nu le merge bine în căsnicie din cauza blestemelor părintilor. Remediul cel mai eficient împotriva acestor blesteme transmisibile este Taina Sfintei Spovedanii facută atât de părinti, cât si de copii. Vai deacei care mor nespovediţi de acest grav păcat al blăstămului. Acele înjurături si blesteme asupra copiilor lor, dacă nu sunt dezlegate de către preot, când sunt în viată părintii, pot produce foarte mari necazuri asupra copiilor. Dincolo de mormânt nu mai poate face nimeni acea dezlegare. Să ne ferim a rosti orice cuvânt rău asupra copiilor nostri pentru a nu se repercuta asupra lor si a nu le produce mari necazuri în viată. De asemenea, copiii niciodată să nu-si blesteme sau să-si înjure părintii care i-au născut. Nu mai vorbesc de acei copii care ajung chiar să-si lovească părintii, pe cei care i-au născut. Spun Sfintii Părinti că acelui copil care si-a lovit părintele, mâna respectivă nu-i mai putrezeste. Este ceva înfricosător! Pentru orice cuvânt iesit din gura noastră vom da răspuns în ziua Judecătii, înaintea lui Dumnezeu. blestem2Sfinţii părinţi ne învaţă ca permanent în viaţă să cerem, să luăm binecuvîntare de la părinţii noştri, şi cînd vedem că nu nemerge în viaţă sau nu ne căsătorim, apoi la mijloc poate fi şi blăstămul unuea din părinţi. Dar diavolul nu poate face nimic fără voia noastră, motiv pentru care doreşte să ne determine să greşim, prin toate mijloacele. “Fă mereu ceva bun, ca diavolul să te găsească ocupat” spunea un părinte al pustiei, Ieronim. La cei superstiţioşi, frica îi este aliatul cel mai bun, căci prin frică reuşeşte să instaureze o teroare a blestemului, o ameninţare permanentă că blestemul poate veni asupra lor, fără voia lor.Sfinţii Apostoli Iacob şi Ioan s-au mâniat împotriva Samarinenilor, cari nu voiau să-L primească pe Domnul şi pentru asta voiau să-i pedepsească. Deci au cerut voie de la Domnul ca să rostească un fel de blestem (adică să-i ardă focul pe necredincioşi). „Vrei, Doamne, ca să zicem să se pogoare foc din cer, precum a făcut şi Ilie?” Domnul însă i-a mustrat pentru socoteala lor, zicând:„Nu ştiţi ai cărui duh sunteţi voi, căci (doară) n-a venit Fiul Omului ca să piardă, ci să mântuiască sufletele oamenilor”(Luca, cap.9). Căci Domnul a venit pentru iertarea oamenilor, iar nu pentru pedeapsă. Cum ar fi putut îngădui Domnul blestemul, când El învăţa pe toţi, zicând: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi vă rugaţi pentru cei ce vă nedreptăţesc şi vă prigonesc ca să fiţi fiii Tatălui vostru care este în ceruri”. (Mt.V.44-45). Acum gândiţi-vă cât de vinovaţi sunt cei care uneltesc blestemul pentru toată nimica. blestem4Mulţi au cuvintele: „arde-l-ar focul” sau „mânca-l-ar moartea” ca şi cum ar zice: „bună ziua”. Obişnuinţa îi face să nu se mai sfiască de greutatea blestemului. Dar iată ce spune Prorocul David la Psalmul 108 stih (16-18, 27) „Şi au iubit blestemul şi-i va veni lui, şi nu a voit blagoslovenia şi se va depărta de la dânsul! Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa în maţele lui şi ca untul de lemn în oasele lui.” Iar mai departe zice: „Blestema-vor ei şi tu vei binecuvânta!” Pentru aceasta şi Sf. Apostol Pavel ne porunceşte la toţi creştinii, zicând: „Binecuvântaţi şi nu blestemaţi!”, căci: „Cei ce binecuvântează vor moşteni pământul, iar cei ce blesteamă, vor pieri!” (Ps.36, vers 22). Un lucru trebuie însă ştiut: că de la cel care are năravul blestemului se depărtează blagoslovenia (cum zice Sf. Prooroc David) şi niciodată nu procopseşte, căci blestemul nu este altceva decât izgonirea darului.

Prot.Victor Mihalachi

 

LĂSAȚI UN MESAJ

24 − = 17