suicidInițial, inițiativa Asociației Internaționale pentru Prevenirea Suicidului (IASP) și Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) de a marca Ziua Mondială de prevenire a suicidului a fost susținută doar de câteva țări, însă începând cu anul 2003, Ziua Mondială de prevenire a Suicidului este marcată de acum la scară globală, anual pe 10 septembrie. În anul curent evenimentul vine ca încurajare persoanelor fizice și organizațiilor implicate în acțiunea de prevenirea suicidului să ia în considerare rolul esențial de sprijin pe care ele sunt capabile să-l joace în combaterea acestui flagel.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății anual  în întreaga lume peste 800.000 de oameni mor în urma actelor de sinucidere, numărul tentativelor suicidale fiind mult mai mare. Statistic ar reieși aproximativ un fapt de suicid la fiecare 40 de secunde. Numărul de vieți pierdute în fiecare an din cauza sinuciderii, depășește numărul celor cauzate de omoruri și de războaie luate la un loc. Fiecare sinucidere este o tragedie care afectează familiile, comunitățile și țări întregi, și are efecte de lungă durată asupra oamenilor. Sinuciderea este un fenomen global, se manifestă în toate regiunile lumi, fiind una din principalele cauze de deces. Suicidul apare ca a doua cauză de deces în rândul tinerilor cu vârsta de 15-29 de ani și a cincea principală cauză de deces în rândul celor cu vârsta cuprinsă între 30-49 de ani.

În unele ţări în ultimii ani s-a înregistrat o creştere a acestui fenomen cu până la 60 %. La nivel mondial 75 % din sinucideri au avut loc în țările mici și cu venituri și resurse medii. Se estimează că în cursul anului 2012 la fiecare adult care și-a pus capăt zilelor au fost peste 20 de alte persoane cu tentative de suicid.

Suicidul este o problemă gravă de sănătate publică în Europa, având o rată medie de 13,9 cazuri la 100000 populație (Organizaţia Mondială a Sănătăţii, 2013). Suicidul afectează persoane de toate vârstele, din toate culturile şi grupurile de populaţie. Ratele de sinucidere ale persoanelor de gen masculin sunt mai mari decât cele ale persoanelor de gen feminin în toate ţările Uniunii Europene. Cele mai multe sinucideri apar în cadrul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 35-44 de ani.

Impactul psihologic şi social al suicidului asupra familiei şi comunităţii este enorm, iar costurile economice asociate anual cu decesul sau leziunile autoprovocate ar fi, potrivit estimărilor, de ordinul miliardelor de dolari.

În Republica Moldova în anul 2014 au fost înregistrate 581 de cazuri de suicid, inclusiv populația în vârsta pensionară 117 cazuri, în 2013 – 576 cazuri, inclusiv populația în vârsta pensionară 98 de cazuri, pe când la copiii cu vârsta de până la 17 ani: 15 cazuri în 2014 și respectiv 13 cazuri în 2013.

Sloganul Zilei Mondiale pentru prevenirea suicidului 2015 este „Prevenirea suicidului: Întinde o mână de ajutor ca să salvezi vieți”, scopul principal în  acest an este de a arăta grijă și preocupare pentru cineva care ar putea fi vulnerabil la sinucidere.

Mai mult de 90 % din toate cazurile de sinucidere sunt asociate cu tulburările mintale (în special depresia şi consecinţele cauzate de consumul de alcool şi de substanţe narcotice), care sunt un factor major de risc pentru suicid în Europa și America de Nord, iar în țările din Asia joacă un rol important și impulsivitatea. Suicidul este consecinţa unui complex de factori socio-culturali şi are un risc mai mare de apariţie în timpul perioadelor de criză socio-economică, familială sau individuală (de exemplu, pierderea unei persoane dragi, şomajul, divorţul, abandonurile, dezmembrarea familiei).

În plus, dacă persoanele se confruntă cu un conflict, dezastru, violență, abuz, deces al apropiaților sau pierderea lor și în caz de izolare, comportamentul lor se asociază adesea puternic cu elementul suicidal.

Rata sinuciderilor este sporită în rândul grupurilor vulnerabile, care se confruntă cu discriminarea, cum ar fi refugiații și emigranții, prizonierii.

 Diferenţe de vârstă

Un comportament suicidal poate apărea la orice vârstă. Frecvenţa acestuia creşte brusc din copilărie, până la finalul adolescenţei şi începutul vârstei adulte. Rata suicidului este ridicată la adulţii de vârstă mijlocie sau peste, valorile cele mai ridicate înregistrându-se la persoanele de peste 75 de ani. Vârstnicii sunt mai predispuşi la intenţii suicidale şi utilizează metode mai letale decât tinerii; de asemenea, au şanse mai reduse de a supravieţui consecinţelor fizice ale unei tentative.

Diferenţe pe sexe

În medie, în aproape toate statele globului, rata suicidului pe sexe este de trei ori mai mare la bărbaţi decât la femei. Totodată, tentativele tind să fie de două-trei ori mai frecvente la femei, deşi diferenţele dintre sexe s-au redus în ultimii ani. Explicaţia disproporţiilor rezidă în utilizarea de către bărbaţi a unor metode cu letalitate mai mare, agresivitatea şi hotărârea mai accentuată a bărbaţilor de a-și pune capăt zilelor.

O creștere semnificativă a sinuciderilor se manifestă în rândul lesbienelor, gaylor, bisexualilor care se confruntă cu discriminare și izolarea de societate. Unul din  cei mai puternici factori de risc pentru suicid este o tentativă de sinucidere anterioară.

Riscul de suicid

În timp ce legătura dintre tulburările psihice și de suicid (în special, depresie și consumul de alcool) este bine stabilită în țările cu venituri mari, multe suicide se întâmplă impulsiv în momentele de criză, cum ar fi probleme financiare sau suferind de dureri cronice sau în cazuri de boală gravă.

Aproximativ jumătate din cei cu idee suicidală au fost cândva diagnosticaţi cu o afecţiune psihică, iar până la 90 % din acei ce comit un suicid suferă de cel puţin o afecţiune psihică. Cel mai frecvent este vorba de depresii şi abuzul de substanţe, schizo­frenia sau tulburările de personalitate. Alcoolul şi consumul de stupefiante constituie factori importanţi în comiterea suicidului. Evenimentele stresante acţionează adesea ca factori declanșatori pentru persoanele cu dificultăţi de adaptare. Reacţii autoagresive pot apărea după conflicte în familie sau interpersonale, probleme judiciare, financiare sau la locul de muncă. Perioadele de criză economică şi şomaj determină o creştere importantă a ratei suicidului, prin vulnerabilitatea socială sporită. Reacţia de doliu este unul din principalele motive de suicid la persoanele vulnerabile. De asemenea, afecţiunile somatice grave, precum cancerul sau infecţia HIV, cresc riscul de suicid. Stresul și traumele copilăriei sunt un risc suicidal crescut în viaţa adultă.

Factori protectori

Dintre factorii psihologici, sunt capacitatea de a face faţă evenimentelor stresante de viaţă, încrederea în sine, autocontrolul şi comportamentul adaptiv. Factorii sociali şi culturali sunt reprezentaţi de integrarea socială şi religioasă, relaţiile bune cu prietenii, colegii şi vecinii, accesul la sprijin de specialitate şi la îngrijire medicală, dacă este necesar.

Un regim de viaţă sănătos, cu alimentaţie corectă, echilibrul somnului, activitatea fizică, abandonarea fumatului şi consumului de droguri se asociază cu un risc suicidal redus.

Metode de sinucidere

Se estimează că aproximativ 30 % din sinucideri la nivel mondial sunt cauzate de pesticide – auto-otrăvire, dintre care cele mai multe apar în zonele agricole rurale din țările cu venituri mici și medii. Alte metode comune de sinucidere sunt strangularea prin spânzurare și aplicarea armelor de foc.

Cunoașterea metodelor cel mai frecvent utilizate de sinucidere este importantă pentru elaborarea strategiilor eficiente de prevenire, cum ar fi restricționarea accesului la mijloacele de sinucidere.

Prevenirea și controlul suicidului

Suicidul poate fi prevenit prin direcționarea dezvoltării unor acţiuni, programe de prevenire şi a unor strategii naţionale de prevenire pentru a îmbunătăţi sănătatea mintală şi pentru a reduce numărul de decese prin sinucidere.

Există o serie de măsuri care pot fi luate atât în rândul populației, cât și la nivel individual, pentru a preveni sinuciderea și tentativele de suicid. Acestea includ:

* Reducerea accesului la mijloacele de suicid (de exemplu, pesticide, arme de foc, anumite medicamente);

* Raportarea mesajelor mass-media într-un mod responsabil;

* Aplicarea unor politici de reducere a consumului nociv de alcool;

* Identificarea timpurie, tratamentul și îngrijirea persoanelor cu tulburări psihice în cazuri de utilizare de substanțe, de dureri cronice și acute, și stres emoțional;

* Formarea lucrătorilor în domeniul sănătății specializați în evaluarea și gestionarea comportamentului suicidal;

* Îngrijirea de persoanele care au încercat să se sinucidă și acordarea sprijinului comunitar;

* Este necesară activitatea continuă de cercetare a comportamentului suicidal şi a tentativelor de suicid, prin abordarea atât a factorilor de risc, cât şi a celor protectori;

* Dezvoltarea şi implementarea la nivelul comunităţilor a campaniilor de conştientizare şi prevenire a comportamentului suicidal, incluzând dovezile existente privind factorii de risc şi pe cei protectivi;

* Concentrarea eforturilor nu doar în sensul reducerii factorilor de risc, ci şi în cel al consolidării factorilor protectori, mai ales în copilărie şi adolescenţă;

* Instruirea specialiștilor pentru o mai bună înţelegere a dovezilor privind factorii de risc şi cei protectori asociaţi cu comportamentul suicidal;

* Sunt necesare administrarea mai largă a tratamentelor dovedite eficiente în diverse afecţiuni, dar şi creşterea aderenţei pacienţilor la acestea; acordarea priorității cercetării privind eficacitatea tratamentelor ce vizează reducerea riscului de suicid şi de leziuni autoprovocate;

* Asigurarea disponibilității resurselor de sănătate mintală, reducând barierele care fac dificil accesul la îngrijirile de specialitate;

* Diseminarea dovezilor obţinute prin cercetare privind prevenţia suicidului: în mediul politic, la toate nivelurile decizionale – internaţional, naţional şi local;

* Reducerea stigmatizării şi promovarea principiilor corecte privind sănătatea mintală – în mediul populaţiei în ansamblu, dar şi în rândul profesioniştilor din sănătate;

* Asigurarea de fonduri pentru cercetarea şi prevenţia suicidului;

* Convingerea guvernelor pentru a dezvolta strategii de prevenţie a suicidului şi asigurarea implementării acelora dintre ele care s-au dovedit a fi salvatoare de vieţi.

Fenomenul suicidal în societate prezintă o problemă complexă și, prin urmare, eforturile de prevenire a sinuciderii necesită coordonarea și colaborarea intersectorială, inclusiv a sectorului sănătății și altor sectoare, cum ar fi cel al educației, muncii, agriculturii, de afaceri, justiției, de drept, apărare, politică și mass-media. Aceste eforturi trebuie să fie cuprinzătoare și integrate ca o abordare unică, care să genereze un impact pozitiv asupra unei probleme atât de complexe, precum este suicidul.

LĂSAȚI UN MESAJ

34 + = 43