Izvorul Tămăduirii

0
245
Izvorul Tămăduirii

În prima vineri din Săptămâna Luminată, Biserica Ortodoxă face prăznuirea Izvorului Tămăduirii. Este o sărbătoare închinată Maicii Domnului, amintind de minunea petrecută în sec. VII pe timpul împăratului Leon Machelie al Bizanţului, minune ce a fost săvârşită de către Sf. Fecioară Maria. Sărbătoarea aceasta este deci de dată mai recentă dar cu toate acestea este adânc înrădăcinată în conştiinţa popoarelor ortodoxe din Balcani, de limbă greacă, slavonă sau latină.

Grecii o numesc „Zoodohos Pighi” adică „Izvorul purtător de viaţă” şi o cinstesc cu un fast deosebit. În Atena, chiar în centrul oraşului există o măreaţă biserică închinată Maicii Domnului şi care poartă numele acestui praznic, ba mai mult, un întreg cartier de la periferia Atenei poartă numele de Zoodohos Pighi. În Constantinopol se află până astăzi izvorul unde s-a petrecut minunea aceasta, în Mănăstirea Balucli, unde se găsesc şi mormintele patriarhilor ecumenici.
Şi la slavi sărbătoarea este ţinută ca atare, ei împrumutându-o mai târziu prin filiera greacă. În Biserica noastră, deci la români, Izvorul Tămăduirii este prăznuit cu o solemnitate deosebită mai ales în Muntenia şi cu osebire în Ardeal. Zeci de mănăstiri de pe cuprinsul ţării şi mai ales din Transilvania au ca al doilea hram al lor Izvorul Tămăduirii. Zeci de mii de pelerini sosesc în această zi de praznic la marile mănăstiri de la Sâmbăta de Sus, Râmeţ, Rohia, Recea, Izbuc, Frăsinei, Maglavit, unde participă la Sf. Liturghie precum şi la sfinţirea apelor din izvoarele tămăduitoare de acolo şi preamăresc pe Maica Domnului, cea care a devenit în conştiinţa Ortodoxiei cu adevărat „Izvor de tămăduiri” prim minunile pe care le săvârşeşte asupra celor credincioşi.
Date asupra acestei sărbători, asupra semnificaţiei ei avem în Penticostar, unde, pe lângă sinaxarul ei, aflăm şi o slujbă a ei alcătuită de către Nichifor Calist Xantopol – demnitar de la curtea bizantină. Astfel, din sinaxarul zilei aflăm că împăratul Leon Machelie, înainte de a ajunge pe tronul imperial al Bizanţului, fiind într-una din zile la vânătoare, a găsit un orb rătăcit prin pădure şi pe care l-a luat să-l călăuzească. Orbul, fiind cuprins de sete, l-a rugat pe Leon să-i caute apă să bea, acesta negăsind prin apropiere, deşi căutase foarte mult, era cuprins de întristare. Deodată a auzit un glas care-i zicea: „Nu e nevoie să te osteneşti Leone, căci apa este aproape, pătrunde Leone împărate, mai adânc în pădurea aceasta şi, luând cu mâinile apă tulbure, potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi; şi vei cunoaşte de îndată cine sunt eu care sălăşluiesc aici de multă vreme.” Şi făcând aşa, orbul s-a tămăduit de suferinţa sa preamărind pe Dumnezeu. După ce a ajuns, potrivit proorociei Maicii Domnului, împărat, Leon a zidit lângă acel izvor o biserică închinată Maicii Domnului, cea care făcuse minunea vindecării orbului în acel loc.
Multe minuni s-au petrecut apoi în decursul vremurilor la acea biserică prin puterea sfinţitoare a apei tămăduitoare din acest izvor. Astfel numeroşi oameni bolnavi şi-au redobândit sănătatea, atât trupească dar mai ales sufletească. Tradiţia spune că izvorul ar fi înviat şi un mort din Tesalia, după ce au fost turnate trei ciuturi de apă peste el. Mulţi împăraţi şi împărătese ale Bizanţului au fost vindecaţi de apa izvorului, la fel, mulţi dregători ai curţii imperiale au dobândit tămăduire aici, numele lor fiind menţionate pe larg în sinaxarul sărbătorii.
Refăcută de mai multe ori din cauza vremurilor şi a cutremurelor, biserica «Izvorul Tămăduirii» a rămas până în zilele noastre în Constantinopol, păstrându-se şi izvorul care şi astăzi săvârşeşte tămăduiri celor care cu credinţă aleargă la ocrotirea şi folosinţa Maicii Domnului.
Lângă izvor există până astăzi, în mănăstirea Balucli din Constantinopol, o inscripţie din vremea bizantină ce are următorul conţinut: „NIPSON ANONIMATA MI MONAN OPSIN”, adică „spală-ţi nu numai faţa ci spală-ţi şi păcatele”.
În această zi, în bisericile unde există hramul „Izvorul Tămăduirii”, dar şi în celelalte biserici şi mânăstiri, după Sf. Liturghie se face sfinţirea cea mică a apei, după rânduiala specială din Săptămâna luminată, iar în unele părţi, tot în această zi, se fac rugăciuni pentru vreme de secetă şi neploaie, înconjurându-se biserica în procesiune la fel ca în Vinerea Sf. Patimi.
Credincioşii ortodocşi români cinstesc aşa cum se cuvine acest praznic al Maicii Domnului, luând parte în număr mare la sfintele slujbe săvârşite în mănăstiri şi biserici închinate Sf. Fecioare Maria, Maica Domnului, Maica Bisericii şi Maica tuturor celor necăjiţi şi întristaţi.
„Izvorul Tămăduirii” este o sărbătoare dragă creştinului ortodox, prin ea cinstindu-L pe Mântuitorul Hristos Cel ce S-a întrupat din pântecele preacurat al Sf. Fecioare.

† Visarion Răşinăreanu
Episcop Tulcea

 

LĂSAȚI UN MESAJ

6 + 2 =