Raportul torturii CIA: Ce ție nu-ți place, fă altuia

0
349

Raportul torturii CIA: Ce ție nu-ți place, fă altuia

La 13 ani după ce CIA a înființat închisori secrete pentru a încarcera și interoga deținuți și suspecți de terorism, Senatul american publică un raport exhaustiv despre tehnicile de interogare folosite de agenție, descriind nivele de brutalitate și violență arbitrară ce nu pot decât să șocheze.

Raportul a fost realizat în cinci ani de zile și conține 500 de pagini care fac un rezumat și totodată o analiză a 6.000 de pagini de informații și rapoarte strânse din facilitățile CIA din afara granițelor SUA, cum ar fi cele din Tailanda, Maroc sau Polonia și România. În raport sunt descrise tehnici de tortură precum privarea de somn a deținuților până la 180 de ore prin imobilizare în poziții de stres, care nu o dată au cauzat edeme la nivelul membrelor inferioare și a fost nevoie de intervenția echipei medicale.
Alte tehnici includ băi cu apă extrem de rece, alimentație pe cale rectală, încarcerarea în camere fără lumină, la temperaturi extrem de scăzute, unde deținuții sunt obligați să asculte non-stop muzică zgomotoasă, din genul rock și altele. Un deținut a murit în noiembrie 2002, legat cu lanțuri de podea, parțial dezbrăcat, după ce a făcut hipotermie.
Deținuții erau amenințați că dacă nu oferă informații familiile lor vor plăti, că mamele lor vor fi abuzate sexual. Alții erau supuși tehnicii simulării înecului, în care un deținut este ținut cu capul sub apă până la pragul de înec. Însă Abu Zubaydah, unul dintre liderii reţelei teroriste Al-Qaida, a trecut de acest prag și a trebuit resuscitat, iar Khalid Sheikh Mohammed, „arhitectul” atacurilor din 11 septembrie a fost torturat prin această tehnică de cel puțin 183 de ori. În noiembrie 2003 acesta se afla în centrul de detenție NEGRU, din România. Washington Post scrisese deja despre conditiile în care a fost deținut Mohammed în țara noastră. După 2005, centrul a fost închis.
Raportul spune că deținuții CIA care au fost supuși acestor interogatorii violente au rămas cu probleme psihice, printre care halucinații, paranoia, insomnii și tendințe de auto-mutilare. Din 119 deținuți torturați pe perioada acestui program, cel puțin 26 fuseseră deținuți în mod ilegal, arată raportul.

Concluzia: Tortura e degeaba
Cea mai importantă noutate a raportului este recunoașterea neechivocă a faptului că toate aceste metode de tortură, care nu țin seama de drepturile și demnitatea umană, nu au niciun sens, sunt folosite în mod gratuit și fără rezultate.
CIA menține în continuare că aceste metode au salvat vieți, însă raportul Senatului demistifică 20 dintre cazurile de profil ale agenției. „Folosirea de către CIA a tehnicilor de interogare avansate nu a fost o metodă eficientă de a obține informații corecte”, scrie în raport. Oficialități de top din armată și serviciile secrete au avertizat guvernul american încă din 2002 că brutalitatea nu funcționează. Experții sunt de acord. Tortura nu doar că nu funcționează, ci este contraproductivă, pentru că generează informații false, după cum se precizează și în raport. Oamenii torturați vor spune orice pentru a opri abuzul, după care se mai pierd resurse pentru a verifica aceste informații.
CIA susține că interogatoriile coercitive au fost cruciale pentru capturarea lui Osama bin-Laden, dar raportul Senatului arată că cele mai „curate” informații care au dus la asta au venit din partea unui deținut prin tehnici tradiționale de interogatoriu, înainte ca acesta să fie torturat.

Țara moralității supreme
De-a lungul timpului, presa americană a mai scris despre utilizarea acestor tehnici de tortură de către serviciile secrete americane, motiv pentru care acum lumea se întreabă cum de guvernul a permis asta și dacă aceasta e cea mai bună metodă de a folosi banii americanilor de rând pentru a proteja țara de amenințări teroriste. Este imposibil și să nu ne întrebăm dacă furia dezlănțuită de Statul Islamic nu își are originea în istoria acestor practici americane, cel puțin parțial.
Mulți sunt însă de părere că raportul nu ar fi trebuit să fie publicat acum, când SI ar putea să îl folosească drept pretext pentru a tortura la schimb deținuții americani, însă publicarea lui spune ceva despre fundamentul democrației americane: transparența și separarea puterilor în stat. Admiterea torturii va avea cu siguranță un impact negativ în afara granițelor țării, în special în Orientul Mijlociu, însă este un exemplu bun pentru democrație când o țară își recunoaște greșeala și își impune singură un standard mai înalt.
Însă ridicarea la acest standard presupune pedepsirea sau iertarea celor vinovați? Barack Obama este moștenitorul deciziilor luate de președintele George W. Bush după atentatele de la 11 septembrie, însă conform raportului Bush nu ar fi fost informat despre tehnicile specifice de interogare înainte de aprilie 2006, ceea ce înseamnă că au trecut 4 ani de la inițierea programului până când el a aflat detaliile despre el. Până atunci cel puțin 38 de deținuți fuseseră suspuși acestor metode, dar lipsa rapoartelor CIA indică că ar putea fi mai mulți. Agenția „a oferit cantități semnificative de informații incorecte și incomplete Casei Albe și autorităților de top ale Apărării Naționale”, conchide raportul.
Cu toate astea, în urma publicării raportului, ONU şi militanţi pentru apărarea drepturilor omului au cerut anchete judiciare împotriva unor oficiali americani. „Raportul confirmă ceea ce comunitatea internaţională ştia. În mod evident, a fost orchestrată o politică la cel mai înalt nivel al administraţiei Bush, care a permis infracţiuni sistematice şi încălcări flagrante ale drepturilor omului „, a declarat Ben Emmerson, raportorul Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului. Nu se știe însă ce șanse de reușită ar avea asemenea anchete în circumstanțele în care Departamentul american al Justiţiei a deschis două anchete pentru aplicare de rele tratamente deţinuţilor încă din 2009, însă acestea nu au adunat probe suficiente pentru inculpare.

E vreodată morală tortura?
Opiniile privind eficiența și moralitatea torturii, ca metodă de a salva alte vieți, sunt încă divizate. Președintele Obama a interzis din 2009 funcționarea facilităților secrete și folosirea torturii, dar era nevoie de un asemenea raport pentru a crea un consens în privința faptului că tortura este o monstruozitate care nu poate fi în niciun fel scuzată sau susținută moral. Senatorul John McCain a susținut această concluzie într-un discurs de 15 minute în care a vorbit din proprie experiență, ca deținut în Vietnam timp de 5 ani.
„Știu din proprie experiență că abuzul prizonierilor va produce mai multe informații greșite decât bune. Știu că victimele vor oferi intenționat informații înșelătoare dacă cred că gardienii le vor crede. Știu că vor spune orice cred că ceilalți vor să audă de la ei, dacă asta îi va scăpa de suferință”, a declarat McCain.
El a mai subliniat și faptul că tortura compromite ceea ce îi distinge pe americani de dușmanii lor, și anume credința că toți oamenii, inclusiv captivii, au drepturi umane inviolabile. „Este un studiu profund al unor practici despre cred nu doar că au eșuat în scopul lor – de a produce informații sigure care să prevină viitoare atacuri asupra SUA și aliaților noștri – dar care au dăunat intereselor noastre de securitate, și reputației noastre ca o forță a binelui în lume”, a conchis McCain.
Problema torturii însă nu este doar problema Americii pentru că și-ar fi asumat un rol de lider moral global, ci este problema tuturor țărilor care și astăzi mai admit astfel de practici. Cu o zi înainte de a 30-a aniversare a Convenției ONU împotriva Torturii, organizația Amnesty International și-a exprimat îngrijorarea în privința faptului că în ultimii 5 ani tortura a fost practică în 141 de țări din toată lumea. În anumite țări, precum Mexic, Filipine, Nigeria, Uzbekistan, Maroc și Sahara de Vest tortura este o practică uzuală, cu rădăcini adânci în cultură. Chiar în cele mai multe dintre aceste țări tortura este practică de cei care ar trebui să îi apere pe oameni, de poliție și forțele de securitate, în scopul obținerii unor mărturii. Nu este nicio mirare că tot din aceste țări vin vești despre oameni condamnați pe nedrept, după o mărturie falsă.

www.semneletimpului.ro