Bucuria de a crede

0
223

Bucuria de a crede

Mã gîndesc la cei care nu au bucuria de a crede, care nu ştiu sã se roage cu acea abandonare, cu acea siguranţã care derivã din realitatea misterului nostru şi a legãturii puternice cu Dumnezeu. Ce trebuie sã facã acei care nu cred? Trebuie sã reflecteze mult, pentru cã adevãrul este unul singur şi trebuie descoperit: ori are dreptate credinţa, ori cel care nu crede! Nu se poate ieşi din aceastã dilemã, a cãrei rezolvare este existenţialã pentru viaţa omului.
În timp ce credinţa oferã o explicaţie la toate şi o soluţie, ateul se simte singur, în pericol şi nu are nici o soluţie pentru a rezolva problema lui Dumnezeu şi a nemuririi.
Nimeni nu a reuşit sã demonstreze cã Dumnezeu nu existã. Nici chiar filozofii şi oamenii de ştiinţã cei mai înverşunaţi nu au putut demonstra cã Dumnezeu nu existã. Dacã prietenii tãi atei, care spun cã nu cred, ar ajunge sã descopere existenţa lui Dumnezeu, ar putea înţelege toate celelalte lucruri. Ar putea începe un dialog de rugãciune şi nu vor mai fi singuri. Sper cã în adîncul inimii lor deja sînt în cãutare.

Dumnezeu nu se lasã cãutat mult timp! Dumnezeu doreşte sã‑i întîlneascã pe aceşti prieteni şi se lasã gãsit. Este suficient un minut pentru a‑l descoperi pe Dumnezeu. Este de ajuns a‑l cãuta cu iubire.

Preot Cornel Cadar