Neiertarea Fiului Risipitor

0
425

Neiertarea Fiului Risipitor

Cred că am fi foarte intrigați să citim în Sfânta Carte că fiul risipitor, curvar, zdrențăros și pocăit întors la Tatăl cu speranță în suflet nu primește iertarea la care visase pe tot drumul de întoarcere.

Oare de ce am fi intrigați? De împietrirea inimii Tatălui?!?! Eu cred că am fi intrigați de foarte multe lucruri. De ce ? Pentru că știm că Tatăl trebuie să fie milos, să șteargă cu seninătate toată povestea urâtă a vieții noastre. Pentru că știm că Tatăl întotdeauna primește pe cel ce se căiește cu adevărat de fapta sa, că El întotdeauna, chiar până în ultimul ceas al vieții așteaptă cu inima la gură revenirea noastră. Citind pilda evanghelică despre întoarcerea fiului risipitor ne înduioșăm de bunătatea negrăită a Tatălui, de noblețea cu care-l primește, de dragostea aceea sublimă cu care îl îmbrățișează fără resentimente.

Acum însă întreb și eu pe Om!!! De ce oare nu putem ierta și noi ca Tatăl(cât timp pretindem aceasta pentru noi înșine când greșim)? Cât de aspri suntem cu cei din jurul nostru? Cât de mult ne-am dori ca cei pe care-i supărăm în viața noastră să ne ierte repede precum Tatăl din pilda amintită!

O, Omule de ce păstrezi în tine atâtea resentimente? O, Omule, de ce nu faci celuilalt ceea ce ți-ar place să ți se facă,(mai ales când pocăința este sinceră)?

În ultima perioadă am auzit de foarte multe divorțuri! O, Doamne! Iartă-mă! O, Doamne! Miluiește-mă!

Oare cum ar fi fost, ca Tatăl să-i spună fiului risipitor:

-„Fiule, tu te-ai întors dar Eu nu mai am încredere în tine! Ți-am dat bani, avere și tot ce-ai vrut! Acum trebuie să mă convingi de loialitatea ta. Acum nu te mai pot numi fiul meu. Te voi băga printre argați, dacă te vei comporta corespunzător. De ce mi-ai înșelat așteptările? Câte speranțe mi-am pus în tine! Eu te iubeam și tu mi-ai înșelat așteptările! Dacă acum ai venit ca un fur? Dacă ai venit să-ți recâștigi poziția și faima și banii și apoi să mă înșeli din nou, să mă rănești din nou? Vezi că n-a fost bine ce ai făcut! Acum nu-ți pot da un răspuns pe loc, trebuie să-mi dovedești că te-ai îndreptat!”

Dacă ne-am pune fiecare dintre noi în postura Fiului Risipitor (în care și suntem) cum ne-am judeca pe noi înșine? Cât de aspri am fi ? Dar dacă ne-am pune în postura Tatălui (a celui fără de pată)! Cum i-am judeca pe ceilalți întorși cu capul plecat? Am fi noi Omule în stare să iertăm sublim, fără să cerem atâtea garanții? Am putea noi Omule să iertăm și să lăsăm pe toate în seama Domnului?

Cred cu sinceritate că divorțul este rezultatul unei vieți fără de rânduială, a unei vieți în care Dumnezeu nu este prin preajmă, a unei vieți împrăștiate, samd. Ascultând pe unul din ei tinzi să-i dai dreptate pentru că-și susține parcă o teză de doctorat în care argumentele sunt cu date bibliografice! Daca-l asculți pe celălalt – asemenea. Oare unde-i adevărul? Adevărul este la mijloc! Amândoi sunt vinovați în aceeași măsură, numai că ei văd aceasta invers și-și înclină balanța în dreptul lor. Dar oamenii nu mai merg la duhovnici și nu-și mai cercetează sufletul să vadă în adâncurile vieții lor unde sunt marile încurcături, unde sunt mândriile, unde sunt judecățile făcute altora, unde sunt răutățile, unde sunt păcatele. Toate acestea sunt bumeranguri carora le-a sosit timpul să se întoarcă.

Ce vei face tu Omule care nu vrei să ierți? Ce vei face tu Omule care vrei astazi să fugi? Unde fugi? Către o altă viață? Dacă o vei petrece la fel fără să te schimbi, oare nu vei ajunge tot acolo? Cu copii ce veți face? Îi veți tăia și împărți? Ce exemplu au ei în viața lor? Ce vor face ei când vor fi adulți? Sunt atâtea întrebări care să ți le pui o, Omule!!!

Dacă s-ar abate asupra noastră mâine un cutremur devastator, sau o inundație imensă și-am rămâne fără tot ce-am agonisit materialicește! Dar dacă mâine ar începe un război mondial! Dar dacă mâine am afla că avem cancer sau o altă boală neiertătoare! Cum am vedea viața de aici înainte, o, Omule! Ne-am petrece viața asemenea ca până acum? I-am trata pe semenii noștri la fel? Câti dintre cei ce ne înconjoară ne-ar fi fideli? Sunt multe întrebări de pus Omului – neamului omenesc!

E timpul să cugetăm profund la acțiunile noastre în contextul tuturor acestor posibilități care se pot abate peste viața noastră înainte de a face unele fapte necugetate!

Indiferent de ce vom face, Tatăl ne va aștepta cu sufletul la gură să ne întoarcem, nu ne va pune atâtea întrebări și condiții la întoarcere, ne ne va pune la probe. Ne va aștepta, pur și simplu și se va bucura de sinceritatea nostră (chiar și numai de moment)!

Așa să așteptăm și noi pe cel de lângă noi, cum ne așteaptă pe noi Tatăl nostru, Ziditorul nostru!

Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Doamne, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi zidirea Ta cea căzută pentru numele Tău cel Sfânt!

Doamne miluiește-mă!

 

(Cristian Stavriu)

Cu râvnă întru Domnul,
Vitalii Mereuţanu – Magistru în Teologie