Răspuns celor tineri despre post şi nu numai

0
1036

Răspuns celor tineri despre post şi nu numai

Odată cu începutul Postului Crăciunului am întrebat tinerii daca ţin post, iar răspunsurile primite am rugat sa le comenteze Protoiereul Andrei Tcaciov.

Cum percep tinerii Postul Crăciunului? Ţin oare post? Cum înţeleg semnificaţia Postului Crăciunului? Răspunsurile şi opiniile tinerilor le prezentăm  în materialul de mai jos.

Nazarie, 29 ani: Nu pot să dau lămurire faptului, de ce Biserica stabileşte post înaintea marilor sărbători creştine.

Eu nu voi ţine post înainte de Crăciun, deoarece nu înţeleg de ce Biserica stabileşte post înaintea marilor sărbători creştine. În concepţia mea, postul e o condiţie importantă in relaţia mea cu Dumnezeu şi nu aştept să fie stabilit conform unor legi şi tradiţii. Sigur, este bine că mulţi oameni ţin post ca o tradiţie.

Pentru mine cea mai importantă este dorinţa lăuntrică a omului de a posti şi nu „obligativitatea”. Realizarea semnificaţiei postului îl văd nu numai în abţinerea de la mîncare, dar şi în abţinerea de la „grijile” cotidiene ( internet, televiziune) şi alte preocupări lumeşti, pentru a ne consacra mai mult lui Dumnezeu. În familia noastra acesta e timpul smereniei şi a cunoaşterii lui Dumnezeu. Ne străduim să acordăm mai multă atenţie persoanelor nevoiaşe: orfanilor, bolnavilor, bătrînilor; participăm în acte de caritate şi voluntariat. În timpul postului eu nu mănînc, ci doar numai beau. Aşa fel de post dureaza pînă la şapte zile. Regulat mergem cu familia la biserică, dar hotărîrea de a începe a posti o luăm în mijlocul familiei, după situaţie.

Protoiereu Andrei Tcaciov: E important de reţinut, ca nu doar dvs credeţi în Dumnezeu. Credem cu toţii, deci şi să sărbătorim şi să ţinem post trebuie tot împreună.

În linii mari procedaţi corect. Anterior postul se stabilea în funcţie de diferite circumstanţe, dar oricum avea un caracter comunitar, nu postea fiecare cînd îi plăcea. Cu timpul aceste posturi s-au generalizat şi au format baza unei discipline creştine bisericeşti.

Omul trebuie treptat să ajungă la conştiinţa, că viaţa Bisericii e viaţa lui personală. Cînd nu de unul singur îşi va scrie reguli, dar se va deplasa într-un curent unic al Bisericii Creştine. Cînd va ajunge el la aşa stare sufletescă ? Depinde de creşterea lui personală spirituală ca creştin. Experienţa vieţii spirituale vine cu timpil. Omul trebuie să trăiască din plin bucuria sărbătoririi Crăciunului împreună cu toată lumea. Iar postul este acel exerciţiu, care îl va juta să simtă această bucurie în tot farmecul ei.

E foarte bine că aveţi grijă de văduve şi orfani şi dedicaţi mult timp studierii Sfintei Scripturi. E important de reţinut, că nu sînteţi unicul credincios. Credem cu toţii, deci să sărbătorim şi să postim trebuie să o facem împreună. Nu e nimic rău în faptul că hotărîrea de a ţine post o luaţi în mijlocul familiei, daca aveţi necesitate în asta.

Xenia 21 ani, studentă: Anul acesta nu voi ţine post, pentru că sînt însărcinată.

Ţin post în fiecare an, inclusiv şi cel al Crăciunului. Dar anul acesta ,cred eu, nu voi posti, pentru că aştept apariţia pe lume a primului meu copilaş.

Consider că postul este, în primul rînd, o curăţire a organismului şi le-ar face bine şi celor necredincioşi. În ceea ce ma priveşte, postul este nu numai o abţinere de la hrană, dar şi o dedicaţie mai viguroasă rugaciunilor şi comunicării mele cu Dumnezeu. Mai des merg la biserică, o dată de două ori în săptămînă. Membrii familiei mele la fel ţin post.

Părintele Andrei: Multe produse pot fi înlocuite cu altele la fel de valoroase. Dar dacă nu vă abţineţi în mîncare, atunci trebuie să petreceţi mai mult timp în rugăciune.

Aveţi un motiv foarte frumos! Doar nu putem fi la fel de exigenţi faţă de un bătrîn bolnav şi un tînăr, unul ce stă în penitenciar şi cel de face armata, vorbesc de rigorile postului. Viitoarea mamă trebuie să aibă o grijă dublă: şi faţă de sine şi faţă de copilul ce îl poartă. Cu toate acestea istoria cunoaşte multe exemple ale femeilor care ţineau post în timpul sarcinii. În aşa mod ele le educau sentimentul ascetismului copiilor săi încă nenăscuţi. Dar acestea sînt nişte excepţii, exemple ale unei adevărate sfinţenii, care nu sînt o normă pentru oamenii obişnuiţi. Trebuie să menţionez, că multe produse pot fi înlocuite cu altele la fel de valoroase. Dacă femeea nu poate să se limiteze în hrană, atunci timpul liber ar fi bine să îl consacre citirii rugăciunilor, carităţii şi studierii Bibliei.

Sergiu 20 ani, student: Nu ţin post. Organismul este în creştere, deci hrana trebuie să fie variată şi nutritivă.

Eu nu ţin post. Dintr-o discuţie cu un preot am înţeles că nu e neapărat să postesc. Organismul este în creştere, deci hrana trebuie să fie variată şi nutritivă.

La biseriacă n-am fost demult, pentru că m-am dezamăgit în preoţi. Consider că Biserica nu poate să „stea la o masă” cu politica.

În familia mea nimeni nu ţine post. Buneii au trăit în sistemul covietic, iar părinţii sînt preocupaţi de muncă..

Părintele Andrei: Un tînăr la 18 ani se află într-o stare de dezvoltare fizică suficientă pentru a urma un plan de autodisciplinare şi autoinstruire.

Preotul a exagerat. Un tînăr la 18 ani se află într-o stare de dezvoltare fizică suficientă pentru a urma un plan de autodisciplinare şi autoinstruire.

Iar problema dezamăgirii în biserica e mai gravă. Cine a greşit, acel trebuie să şi repare greşeala. Dacă un slujitor al bisericii a jignit sau a dezamăgit omul, apoi tot el trebuie să readucă persoana în biserică. Important e ca însuşi omul să vrea să ierte.

În societatea noastră mulţi oameni sînt indiferenţi faţă de credinţă. Dar, îmbucurător e faptul, că procentul celor care trăiesc cu credinţă în suflet e mult mai mare. Deci avem unde lucra. Şi trebuie să începem de la cel mai important – de la Hristos. Dacă omul întocmai urmează cerinţele postului, dar crede în Krishna, atunci ce bucurie va avea el de la acest post? Şi situaţia inversă, dacă omul crede în Hristos, dar nu poate să postească, nu trebuie să-l ocărîm. E bine să vorbim cu el. Cu timpul el va înţelege, că credinţa fără post e moartă şi ascetismul este una din cele mai rare virtuţi ale unui bun creştin. Credinţa fără de post te poate salva, iar postul fără credinţă – nu. Vei deprinde în curînd abilităţile de autoinstruire şi autoeducaţie şi în creşterea ta e important să asculţi poveţile Sfintei Biserici.

Dumitru, 28ani, sportiv: Practic sport şi trebuie să mă antrenez de 5 ori în săptămînă. Postesc foarte rar.

Postesc foarte rar, deoarece practic atletica grea, mă antrenez de 5 ori în săptămînă, iar pentru a menţine formă fizică trebuie să folosesc o anumită cantitate de calorii. Oricum postesc spiritual: mă abţin de la plăcerile trupeşti, îmi stăpînesc mînia, pornirile uşuratice. Controlez cu mare străduinţă cuvintele şi gîndurile. Urmez înţelepciunii lui Ioan Gură de Aur : „Nimic nu laudă şi iubeşte atâta Dumnezeu ca sufletul blând, smerit şi recunoscător.”

Cu părere de rău, în familia mea nimeni nu posteşte. Merg la biserică, dar nu atît de des, precum mi-aş dori, cu toate că am avut o perioadă în viaţa mea, cînd mergeam de două ori în săptămînă la sfîntul lăcaş. Îndrăznesc să cred, că acel timp nu a trecut înzadar pentru mine, căci mi-a dat aripi şi putere pentru a-mi trăi viaţa în buna înţelegere cu sine însuşi, cu lumea şi cu bunul Dumnezeu.

Părintele Andrei: Nu lăsa să te necăjească ceea ce nu poţi face. Găseste activitatea cu care ai putea umple golul format.

Sportul este întotdeauna o autoperfecţiune. Însuşi apostolul Pavel compara creştinii cu alergătorii şi luptătorii:”Alergaţi, dar in aşa fel, ca să căpătaţi premiul!” Dar nu cununa de laur, ci cea a mîntuirii. Prin urmare, sportul e şi el o practică spirituală preţioasă.

Trebuie să scoatem din uz conceptul postului ca o jertfă adusă lui Dumnezeu dincolo de gastronomie. Dacă omul se află în spital, unde îl hrănesc cu terci, nimic nu-l încurcă să citească Psaltirea. Dacă lucrează la uzină sau practică sportul, veniturile îi permit să rezerveze ceva mai mulţi bani pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Postul are menirea de a-i altoi omului bunătatea şi moralitatea. Iar abţinerea în alimentaţie e doar una din acele multe căi. Nu lăsa să te necăjească ceea ce nu poţi face. Găseste activitatea cu care ai putea umple golurile formate. Aşa atitudine trebuie luată faţă de exigenţile postului.

Postul nu trebuie să fie într-o contradicţie cu profesia pe care o practicaţi. Un poliţist nu trebuie să se clatine de foame cînd merge să reţină un răufăcător, ca şi un sportiv, care reprezintă ţara la competiţii. E important în astfel de cazuri de dat dovadă de înţelepciune. Fiecare caz trebuie văzut în parte, pentru a nu-l certa pe credincios cu Biserica.

Sandro, 23 ani, stomatolog: Pentru mine postul e o posibilitate de a-l ajuta pe tatăl meu din lumea cealaltă.

Voi posti înainte de Crăciun după posibilitate. Dacă îmi va ajunge tărie de caracter. Căci în timpul postului trebuie să te abţii nu numai în alimentaţie, dar şi să citeşti regulat rugăciuni, să nu te cerţi, să mergi la biserică… Iar dacă omul înţelege postul numai din partea “gastronomică”, acesta nu e post. Pentru mine postul e o posibilitate de a-l ajuta pe tatăl meu în lumea cealaltă. În familia noastră postesc toţi membrii, doar mama nu poate ţine post strict, pentru că are probleme de sănătate.

Părintele Andrei:Aveţi o concepţie corectă în situaţia Dumneavoastră. Sînt cuvinte demne de un bărbat. Moartea e însoţită de post în toate religiile avraamice şi în cele mai vechi culturi. Oamenii postesc cel mai des involuntar, durerea îi apasă prea tare, pentru ca să poată lua bucăţică în gură. De altfel prin post cei rămaşi în durere îşi demonstrează marea afecţiune faţă de cel plecat. Nu se frezează, nu se berbieresc, poartă haine modeste şi de culoare neagră. Şi e corect, aşa ei arată că nu disperă şi cred că pot comunica cu cel plecat prin rugăciune.

Iaroslav, 27 ani, roc-muzicant: Cuvîntul “post” se asociază cu cuvîntul ce semnifică locul unde stă santinela în timpul serviciului de gardă. A fi în gardă.

Am fost educat într-o familie adînc religioasă, iată de ce orice post, şi cel al Crăciunului inclusiv, îl respectăm cu o deosebită stricteţe. Cuvîntul post se asociază în imaginaţia mea cu locul unde stă santinela în timpul serviciului de gardă. Postul stă la garda sufletului nostru. Aş vrea să aud nişte îndrumări din partea preotului. Căror momente trebuie să atragem mai multă atenţie în timpul postului?

Părintele Andrei: Pentru omul contemporan nu e atît de mare încălcarea, atunci cînd într-un moment de preocupare bea în timpul postului un pahar de lapte, decît să recepteze şi să absoarbă fără diferenţiere totul ce îi propune televiziunea, internetul şi mass-media.

Nu uitaţi că trăim într-un secol al informaţiei. Informaţia primită trebuie aleasă la fel ca şi alimentele. Sîntem de acord că nu putem mînca totul ce cade sub mînă. Şi e corect oare să privim, să ascultăm, să citim în internet totul ce ni se propune? E necesar să determinăm odată şi pentru totdeauna ce avem voie să privim, să ascultăm, să citim şi ce nu e bine. Căci informaţia e la fel o hrană, dar nu pentru corp, ci pentru minte. Faptul că copiii la şcoală, ca şi părinţii la locurile lor de muncă sînt mai puţin perseverenţi, sînt roadele lipsei unei discipline, ordine lăuntrice. Iar pentru omul contemporan nu e atît de mare încălcarea, atunci cînd într-un moment de preocupare bea în timpul postului un pahar de lapte, decît să recepteze şi să absoarbă fără diferenţiere totul ce îi propune televiziunea, internetul şi mass-media.

Cuvînt de încheiere al părintelui Andrei

Ţineţi minte, că o apreciere a postului Dumneavoastră o va da bucuria sărbătorii cu care el se încununează.

Lumina Sfîntă a Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos să vă aducă în suflet pace şi bucurii!

sursa www.pravoslavie.ru