Popa, Preotul, si Maica Domnului

0
440
Popa, Preotul, şi Maica Domnului

S-au înmulţit cazurile ruşinoase… Acum o săptămână (articolul a fost publicat la 5 august 2013) auzim despre un bătrân părinte care face furori în vizorul camerei de luat vederi ai poliţistului, astăzi îl vedem pe un alt popă, imberb şi fără căpătâi, făcând reveranţe în club de noapte… Până când?
Dar ce vă smintiţi, de ce vă miraţi? Oare despre cine spune Dumnezeiescul Apostol că mulţi sunt învăţători, dar puţin părinţi (1 Corinteni 4,15)?
Când Apostolii Îl întreabă pe Hristos – Doamne, când se vor împlini toate acestea? Hristos le răspunde – Luaţi seama, să nu vă smintească, să nu vă amăgească cineva. Ziua şi ceasul nu îl ştie nici Fiul Omului, ci numai Dumnezeu Tatăl, dar aveţi semne. Când urâciunea va ajunge la locul sfânt, atunci să ştiţi, că vremea este aproape.
Dar, de ce să vă spun cu cuvintele mele, iată mărturia Evangheliei de la Matei, cap. 24, versetele 3-31:
3. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor, au venit la El ucenicii, de o parte, zicând: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului?
4. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva.
5. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi.
6. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul.
7. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri.
8. Dar toate acestea sunt începutul durerilor.
9. Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu.
10. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii.
11. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.
12. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci.
13. Dar cel ce va răbda până sfârşit, acela se va mântui.
14. Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.
15. Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă –
16. Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi.
17. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă.
18. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina.
19. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea!
20. Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta.
21. Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi.
22. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile.
23. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi.
24. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
25. Iată, v-am spus de mai înainte.
26. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi.
27. Căci precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului Omului.
28. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii.
29. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui.
30. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă.
31. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini.
După părerea mea, indivizii în cauză merită nu dispreţ, ci jale. Nu vă smintiţi, fraţilor, ci rugaţi-vă pentru ei. Pentru noi… Avem o minunată Rugăciune către Maica Domnului pentru părintele duhovnic, şi în acest caz, ca niciodată, această rugăciune exprimă strigarea sufletului bietului credincios care vrea să aibă încredere în părintele duhovnic. Totuşi, ştim că nu poţi crede nici unui om, şi cea mai mare încredere trebuie să o avem în Singurul Dumnezeu. Regretabil este că un mijlocitor al harului poate deveni piatră de poticnire pentru sufletul îndurerat al creştinului. Preotul nu se mântuieşte fără turma sa. Turma fără preot poate, chiar dacă şi cu anevoie. Îmi amintesc, înainte de hirotonisire, preotul paroh m-a chemat lângă Prestol şi mi-a spus: „Gândeşte bine. Multe vei vedea, dar dacă te vei sminti, te vei pierde. Deci, apreciază-ţi puterea duhovnicească. Dacă poţi lua această cruce, Hristos ţi-o va da, însă dacă nu poţi, nu o lua. Odată luată, nu o vei putea întoarce, va trebui să o duci până la capăt. Va veni vremea, să ştii, când noi, preoţii, nu vom putea ridica ochii de la pământ, de ruşine. Dar să nu te sminteşti, du-ţi crucea”.
Cât de multă dreptate avea…
Nu vă smintiţi, fraţilor, rugaţi-vă pentru noi. Şi noi ne rugăm pentru voi. Se sminteşte doar cel smintit, dar vai celui prin care vine sminteala. Hristos spune că mai bine i s-ar lega o piatră de moară de gât şi ar fi lăsat să se cufunde în mare, decât să smintească pe unul dintre aceştia mici (slabi în credinţă) (Matei 18, 6-7).
Nu e nimic rău dacă preotul petrece – ni se spune… De acord, dacă petrecerea e în mijlocul turmei cuvântătoare. Un preot îmbrăcat în ţinută preoţească, binecuvântând o nuntă, cum Hristos a binecuvântat-o pe cea din Cana Galileei – e doar spre bine. Păstorul e împreună cu turma. Mai mult – păstorul e în mijlocul turmei sale.
Nu ştim din ce context au retras imaginile cei de la televiziune, dar chiar dacă şi din context ruşinos, noi căutăm la ale noastre şi ne rugăm – Doamne, miluieşte-i şi înţelepţeşte-i! Vai de ei, dar vai şi amar şi de noi. Cum suntem noi de credincioşi, tot atât de credincioşi sunt şi popii noştri. Chiar dacă ar trebui să fie invers..
Eu vă spun cu toată siguranţa şi tăria – există exemple demne. Nu vă smintiţi de cei smintiţi! Avem preoţi destoinici pe care îi dorim păstori şi după care dorim să mergem. Avem un exemplu destoinic în persoana Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Antonie. Ieri, la exact 10 ani de la mutarea sa la Domnul, n-em rugat ca Bunul nostru Dumnezeu să-l numere printre Sfinţi. Avem învăţătura lui despre trăirea Bucuriei Mântuirii, despre trăirea vie a credinţei.
Avem slujitori vrednici, cum e părintele arhimandrit Ermoghen Adam, părintele Pavel Borşevschi, părintele Octavian Moşin, părintele Marin Cij – de fapt, lista poate fi interminabilă, pentru că exemple bune – Slava Ţie, Doamne!!! – sunt mult mai multe decât cele ruşinoase. În orice sat am intra, vom găsi preoţi trudiţi, chiar cu pleavă sau fân în barbă, cu bătături pe palme, pentru că ei udă pământul cu sudoarea lor. Ei nu-şi pot permite distracţiile ruşinoase – nici din conştiinţă, nici din considerente materiale. Ei sunt căluze luminoase multora!
În aceste clipe mulţi slujitori cucernici şi cuvioşi merg, împreună cu păstoriţii lor, în Drumul Crucii prin Transnistria, ca să revină pe malul stâng al Nistrului peste câteva zile. Iată exemple! Să le urmăm lor. Aceşti cucernici părinţi ne dau exemple de trăire duhovnicească adevărată, dar niciodată nu vor spune asta, din smerenie.
Noi însă spunem: Iubite-voi, Doamne, virtutea mea! Domnul este întărirea mea, şi scăparea mea, şi izbăvitorul meu!
Astăzi prăznuim minunile arătate de Maica Domnului prin icoanele sale de la Poceaev şi icoana Bucuria Tuturor Scârbiţilor.
Şi noi suntem printre cei scârbiţi. Scârbiţi, pălmuiţi, scuipaţi în obraz suntem în fiecare zi de către clovnii care de ochii lumii îşi îmbracă masca evlaviei, scoţind-o atunci când se descătuşează. Dar Hristos a pătimit nemărginit mai mult, şi totuşi, ne-a îndemnat – cine e fără de păcat, primul să arunce piatra…

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miliueşte-ne pe noi, păcătoşii şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale către Fiul tău şi Dumnezeul Nostru Iisus Hristos!