Trisaghion

0
591
Trisaghion


Plecat-ai la coliba ta din nori
Cu stele presărate pe podea,
Cu Heruvimi plângând în urma ta,
Râvnind la chipul tău scăldat în flori.

Şi picuri centenari îţi chem’ trecutul
Cerând ca ochii tăi fie deschişi,
Mireasma ta ne face neînvinşi
Şi vorbele-ţi răsună pe tot trupul.

În pieptul ucenicului Iustin
Unită strâns jeleşte obştea ta,
Cu tine-n veşnicie vor a-i lua
Să fugă de al ţării dor şi chin.

Măicuţa stareţă, o stâncă lângă raclă,
Cu mantia cuprinsă de orfani
Îmbracă răstignirea-n utimi ani,
Metaniile străpung-a lor corvoadă.

Mercurie smerit ‘şi-înghite rana,
Căci sutele de oameni stau proptiţi
De duhuri nevăzute, ispitiţi,
Spre ele să-şi îndrepte-acuma arma.

Vorbeşte-ne acum, Părinte Sfânt!
Cu câtă jale iadu-ncarceraţi aţi plâns,
Cu ce răbdare diavoli comunişti aţi uns
Cu sânge de martir, din trup-pământ!

Părinte Sfânt, vorbeşte-ne acum!
Cum în văzduh cu Dumnezeu te odihneai,
La liturghie cum te înălţai,
Cum într-o clipă ajungeai pe orice drum.

Părinte Sfânt, te rog, acum vorbeşte!
Cum nevăzut pe pustnici spovedeai,
În mezul nopţii tu-i împărtăşeai
Şi-n chip văzut plecau la a lor peşteri.

Părinte Stareţ, Patriarh ceresc,
Îngenuncheaţi de patimi, neputiţe,
Rugăm sfinţeşte-a noastre suferinţe,
Rămâi cu noi, Ierusalime Românesc!

Sora Ramona