O, pe cati nu i-au pierdut banii straini! Cuvant despre imprumuturi si datorii.

0
531

O, pe cati nu i-au pierdut banii straini! Cuvant despre imprumuturi si datorii.

Nu vedem venind să se împrumute pe cei lipsiți de cele de neapărată trebuință vieții – că unii ca aceștia nu găsesc creditori -, ci se împrumută cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil, care sînt robi plăcerilor omenești. Femeia spune: “Îmi trebuie rochie luxoasă și bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba strălucită a hainelor; dar și slugilor mele le trebuie îmbrăcăminte înflorată și felurită; la masă, belșug!” Un bărbat care slujește femeii sale în unele ca acestea se duce la zaraf și, înainte de a se folosi de banii împrumutați, schimbă un stăpîn cu altul; și schimbînd mereu pe cei care-l împrumută, prin continuarea răului, nu-și mai dă seama în ce încurcătură se găsește.

Și după cum hidropicii nu-și închipuie că sînt bolnavi, din pricina îngrășării lor, tot așa și cel care se tot împrumută își închipuie că e bogat, pentru că mereu ia și mereu dă, achitînd împrumutul ajuns la scadență cu alt împrumut nou; și astfel prin continuarea împrumuturilor, cîștigă încrederea creditorilor. Dar după cum cei care se îmbolnăvesc de holeră varsă ce au mîncat mai înainte și, dacă introduc o nouă mîncare înainte de a lise curăți bine stomacul, o varsă iarăși și pe aceasta cu durere și cu zguduituri, tot așa și aceștia, plătind camătă peste camătă, fac un al doilea împrumut înainte de a scăpa de împrumutul de mai înainte; pentru moment, se laudă cu banii altora, dar mai tîrziu își plîng propriii lor bani.

O, pe cîți nu i-au pierdut banii străini! Cîți îmbogățiți, ca în vis, n-au căzut în pagube nespus de mari!

Mi se poate însă spune:

– Mulți s-au îmbogățit din împrumuturi!

După părerea mea, mai mulți s-au spînzurat. Tu îi vezi pe cei care s-au îmbogățit, dar nu-i numeri pe care s-au spînzurat, care, nemaiputînd îndura rușinea față de creditori, au preferat moartea prin spînzurătoare decît o viață plină de ocară.

Am văzut o priveliște jalnică: copii din oameni liberi duși la vînzare în piață din pricina datoriilor părinților. N-ai bani ca să-i lași copiilor? Nu le lua și libertatea! Un singur lucru păstrează-le: bunul libertății, averea pe care ai moștenit-o tu de la părinți! Nimeni niciodată n-a fost dat în judecată pentru că tatăl lui a fost sărac; datoria părintească însă duce la închisoare. Nu lăsa un zapis care să fie un blestem părintesc pentru copiii și nepoții tăi!

Cuvânt extras din Sfântul Vasile cel Mare, Tâlcuire duhovnicească la psalmiEIBMBOR, București, 2000, pp. 63-64.

Atentie la imprumuturi!

Din pacate, nivelul de trai al oamenilor nu se mai calculeaza in functie de ce ne da Dumnezeu, ci se calculeaza in functie de ceea ce creaza omul, astfel poate sa fie un an cat de abundent si sa stea alimentele gramada, daca nu avem serviciu si bani atunci suntem saraci; insa pana la urma mancam bani sau alimente? Iar nivelul de trai se calculeaza in functie de lux, sau de necesitate? Sigur, ca oamenii au rasturnat lumea invers, insa noi nu trebuie sa mergem dupa ei, ci trebuie sa plecam urechea la cuvantul Lui Hristos, si sa iesim din aceasta nebunie a lumii.

Spuneam ca smerenia ne-ar scapa din inselarile actuale, iar lipsa de smerenie ne baga in tot felul de prapastii ale acestei vieti, ne tulbura linistea si ne fura mantuirea. Astazi, dupa cum am mai spus in atatea randuri, oamenii si-au facut viata mult mai pretentioasa, si in acelasi timp mult mai scumpa, si cum se spune in proverbul ca: „Omul nu este prost destul daca nu este si fudul”, prostia, care nu este altceva decat lipsa de credinta, ii duce pe oameni la pretentii mult mai mari decat isi permit, si astfel ajung la imprumuturi.

Este o diferenta cand te imprumuti pentru o necesitate, si cand te imprumuti pentru un moft, numai ca oamenii argumenteaza cum ca toate mofturile lor ar fi o necesitate. Casa mare este o necesitate, masina de asemenea, vreo cateva televizoare pentru ca sotul sa se uite la meci, sotia la telenovele si copiii la desene, un scuter, doua, cateva telefoane si laptop-uri, abonamente la internet si TV, si alte „necesitati”, fara de care omul nu poate trai. Sigur, ca sunt si oameni care in slujirea pentru altii, sau in preocuparile de serviciu au nevoie de mai multe lucruri, insa acestia sunt in general persoanele mai importante din aceasta societate, insa noi dorim sa fim cu totii importanti si sa fim dotati cu de toate, in cele mai multe cazuri nu pentru slujirea aproapelui, ci pentru mandria noastra.

Multi au cazut in aceasta cursa a imprumuturilor, si daca se gandesc mai bine, ar fi putut gasi si alta solutie si sa nu apeleze la imprumut. Bancilor le-a convenit sa stimuleze imprumuturile, ca doar ce aveau de pierdut? Bancnote de hartie? Iar oamenii s-au facut robi pentru multi ani pentru a returna banii, si multi au ajuns disperati, si s-au imbolnavit din cauza datoriilor. Daca ar plange omul asa si pentru datoriile sufletesti, sau sa planga atunci cand isi pierde credinta, asa cum plange cand isi pierde casa! Insa nu ne gandim la asta. Suntem materialisti, si nu ne pasa de oferta uriasa, pe care o avem in fata noastra, si nu ne bucuram pentru ea, si anume de viata vesnica. Acolo avem ceva mai mult decat casa, decat masina si televizorul, dar nu prea ne bucuram pentru aceasta. Schimbam canalele, ne framantam pentru facturi si datorii, si cine sa se bucure ca avem in fata noastra imparatia cea vesnica? Insa Dumnezeu ne cheama si din starea aceasta, si nu exista disperare a sufletului, atata timp cat suntem in viata, si dorim sa ne pocaim. Putem pierde totul din punct de vedere material, insa daca este material ceea ce am pierdut, nu este decat pamant, sau altfel zis, nu am pierdut nimic. Sufletul supravietuieste la toate acestea si pe el sa ne sarguim sa nu-l pierdem cu pacatele. Sa ne adunam pentru viata cealalta! Multi care au plecat in strainatate, si-au pus tinte: casa, masina si altele, insa putini si-au pus ca tinta faptele bune. De aceea lumea nu merge cum trebuie, si in zadar aratam cu degetul spre politicieni, pentru ca nici noi nu am facut ce trebuie si nu am cautat Imparatia lui Dumnezeu, asa cum ne indeamna Hristos, insa ne bucuram ca putem face aceasta de acum inainte.

Ioan Buliga, ierom.

Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi