Femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredincios?

0
1138

Femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredincios?

Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios.

Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi. Dacă, însă, cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia? Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă.

A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te! Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu. (I Corinteni 7, 12-24)

***

Ce l-a determinat pe Sfântul Apostol Pavel să recomande ca femeia credincioasă să rămână alături de bărbatul necredincios? Răspunsul îl găsim în taina iubirii, singura care poate schimba omul. Dragostea faţă de persoana iubită te face să renunţi la vicii considerate parte din fiinţa ta şi să te desparţi de obiceiuri cultivate îndelung. Dragostea transformă omul atât de mult, încât el însuşi se miră de puterea sufletească izvorâtă din iubire.

Referindu-se la puterea iubirii, Sfântul Ioan Scărarul exclamă: „Fericit este cel care are o aşa dragoste faţă de Dumnezeu, precum are cel îndrăgostit de iubita sa”. În acest context, înţelegem de ce „bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios”. Atunci când între ei există iubire, imposibilul devine posibilitate, cel mult depărtat de Dumnezeu găseşte calea credinţei prin credinţa celei iubite.

Pe de altă parte, iubirea deschide drumul cunoaşterii, al descoperirii sufletului, al primirii şi al oferirii. Iar atunci când necredinciosul iubit şi iubitor descoperă în adâncul sufletului iubit taina credinţei şi o vede intim legată de viaţa celui de lângă el, iubirea multă îl învaţă să fie şi el credincios. Căsătoria naşte familia, iar familia a fost numită „biserica mică”.

În Biserică fiecare priveşte în aceeaşi direcţie, privirile sunt unite de persoana Mântuitorului Hristos; de aceea, şi în familie esenţial este ca privirile să se unească şi să se îndrepte către aceeaşi direcţie. Această unire a privirilor este efectul iubirii, pe când găsirea direcţiei celei bune este darul credinţei. Cel necredincios găseşte direcţia bună prin cel credincios, deşi poate dura ani până această unire în priviri se împlineşte. Indirect, apostolul neamurilor îndeamnă aici la multă răbdare, pentru că dragostea este „îndelung răbdătoare”.