22 martie – Pomenirea celor 40 de Mucenici din Sevastia

0
235
 22 martie – Pomenirea celor 40 de Mucenici din Sevastia

Toţi aceştia au fost soldaţi în armata romană, şi puternic credincioşi Mîntuitorului Hristos. Cînd au început prigoanele împotriva creştinilor de sub împăratul Liciniu, ei au fost aduşi înaintea comandantului. La ameninţarea că vor fi devestiţi de onorurile lor militare, unul dintre ei, Sfîntul Candid, a răspuns: „Nu doar onorurile militare, ci chiar şi trupurile noastre poţi să ni le iei, căci nici o onoare nu este mai înaltă decît aceea de a fi ai lui Hristos Iisus, Dumnezeul nostru.”


După aceasta comandantul a poruncit slugilor lui să-i bată cu pietre pe ostaşi. Dar pietrele pe care slugile le aruncau asupra ostaşilor creştini se întorceau şi izbeau pe cei care le aruncau, lovindu-i şi de moarte. Una dintre ele a izbit capul comandantului, zdrobindu-i toţi dinţii. Torţionarii, înfuriaţi ca nişte fiare sălbatice, i-au legat pe cei patruzeci şi i-au băgat pînă la gît într-un lac îngheţat, punînd gărzi pe mal care să-i împiedice să fugă. Timpul era cumplit de geros, iar apa lacului a îngheţat în jurul trupurilor mucenicilor.

Ca să le facă şi mai mare chinul, şi pentru a-l convinge măcar pe unul să se lepede de Hristos şi să se închine idolilor Romei, torţionarii au amenajat o baie la marginea lacului, în vederea ochilor mucenicilor. Cu adevărat, unul dintre ei a căzut şi s-a lepădat. El a ieşit din iezer şi a intrat în baie. Şi iată, o lumină minunată a venit din cer şi a încălzit apa, împreună cu trupurile mucenicilor. Odată cu lumina, s-au pogorât din cer şi treizeci şi nouă de cununi peste capetele lor. Văzînd aceasta, una din gărzile de pe mal şi-a scos toate hainele de pe el, a mărturisit cu glas mare Numele lui Hristos Dumnezeu şi a intrat în lac, ca să se învrednicească el celei de a patruzecea cununi, în locul celui care trădase. Cu adevărat, a patruzecea cunună s-a pogorît pe creştetul lui.

A doua zi toţi locuitorii oraşului au aflat cu uluire şi au văzut că mucenicii nu muriseră. Dar necuratul judecător a poruncit să li se zdrobească fluierele picioarelor, iar trupurile lor să se arunce în apă, aşa încît creştinii să nu-i mai poată găsi. Dar în a treia zi mucenicii s-au înfăţişat în vedenie lui Petru, arhiereul cetăţii, poruncindu-i să adune moaştele lor şi să le scoată din apă. Episcopul împreună cu clerul său au ieşit chiar atunci, în noaptea întunecoasă, şi au văzut trupurile mucenicilor strălucind puternic în apă. Fiecare os care fusese smuls din trup plutea la faţa apei, strălucind ca o candelă. Episcopul a adunat cu cinste aceste rămăşiţe mai scumpe decît orice piatră scumpă şi le-a îngropat cu cinste. Sufletele acestor mucenici care s-au jertfit pentru noi toţi s-au înălţat la Stăpînul Hristos, înviate în slavă. Ei au luat mucenicia cu cinste, acoperindu-se de slava cea nepieritoare, la anul 320 după Hristos.

Cântare de laudă la Sfinţii 40 de Mucenici

Sfinţii mucenici, cu trupurile încătuşate de ger,

Puternic credinţa o au ţinut.

Luminaţi de nădejde,

Ei au strigat către Dumnezeul lor iubit:

„O, Tu, Care ai uimit lumea

Cu înfricoşata Ta moarte şi înviere,

O, Doamne, învie-ne pre noi!

Căci tăria cerului şi toată zidirea

Pe Tine Te laudă,

Şi adîncurile toate, focul, grindina şi gheaţa

Te laudă pe Tine.

Tu pe robul Tău Moise cu tot cu popor

Din robia Egiptului ai scos,

Iar apoi pe Iosua, fiul lui Nun, şi apoi pe Elisei,

Poruncind firii apele să le liniştească şi să le despartă.

Ajută-ne acum şi nouă, robilor Tăi,

Care credem întru Tine, precum ai ajutat pururea

Tuturor robilor Tăi celor din veac.

Nu îngădui frigului să fie mai tare ca omul,

Nu îngădui ca noi, cei 40 de Mucenici ai Tăi,

Să fim daţi de batjocură nelegiuiţilor.

O, Tu poţi toate, Stăpîne,

Care toate le stăpîneşti.

Căci Tu prefaci focul în gheaţă, şi gheaţa, în foc.

Iată, pentru Numele Tău, gerul ne ucide trupurile

Ca o fiară sălbatică,

O, ajută-ne nouă ca Numele Tău Cel Atotputernic

Pretutindeni să fie slăvit!”

Mucenicii din lac, încătuşaţi de gheaţă,

S-au încălzit minunat de la lumina cea pogorîtă de sus.

Ei au murit cu cinste şi au rămas mucenici patruzeci

Pînă la sfîrşit,

Spre spaima, groaza şi ruşinea necredincioşilor

Celor ce zac în întuneric.

sursă http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com

Sfinţii patruzeci de Mucenici din Sevastia

http://www.youtube.com/watch?v=r-N1WGv2sIY