Bucură-te, treime de arhierei mult-laudată!

0
273

Bucură-te, treime de arhierei mult-laudată! Predica la Sfintii Trei Ierarhi: Vasile, Grigorie si Ioan

Biserica noastra Ortodoxa este ca o gradina. In ea se gasesc flori cu buna-mireasma nemuritoare. Flori duhovnicesti sunt si cei Trei Ierarhi, pe care ii sarbatorim astazi – Sfintii Vasile, Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur.

Astazi ii vom privi pe acesti sfinti ca luptatori. Pentru ca viata aceasta este o lupta si un razboi. Cei Trei Ierarhi au fost modele de luptatori.

Si epoca lor a fost marcata de defecte, rautati, patimi, crime, scandaluri, rataciri, erezii…, dar ei n-au fost atrasi. S-au impotrivit. S-au razboit. In felul acesta au devenit modele ale luptatorilor taberei crestine.

Marele Vasilie s-a nascut in Cezareea Capadociei. A fost foarte bine pregatit intelectual. Douazeci de ani a studiat la Atena. Acolo l-a intalnit pe prietenul sau nepretuit Grigorie, iar prietenia aceasta i-a ocrotit de stricaciunea cetatii. In Atena erau adunati toti copiii bogati; parintii le trimiteau bani, iar ei ii cheltuiau. Acolo existau si femei stricate. Dar cei doi prieteni au ramas ca niste crini in mijlocul spinilor.

Din Atena, Vasilie s-a intors in Cezareea. Atunci domina arianismul. Imparatul l-a trimis pe Modest sa-i constranga pe episcopi sa semneze. Toti au semnat declaratia ca sunt arieni. A ajuns si in Cezareea. – Ce vrei?, il intreaba Marele Vasilie. – O semnatura. – Nu se poate. Imparatul meu imi interzice sa semnez asa ceva. – Nu te temi de imparat? – Ce-o sa-mi faca? – Iti va confisca averea sau te va trimite in exil sau la moarte! Marele Vasilie a raspuns: – Si altceva mai rau mai ai? Confiscarea averii? Nu am decat o rasa si cateva carti. Exil? „Al Domnului e pamantul si plinirea lui” (Psalmul 23, 1); oriunde as merge, exilat sunt. Moarte? Pentru mine moartea este o binefacere. Nu cedez… A auzit Modest si s-a mirat. Impotrivire in Atena ca student, impotrivire si in Cezareea ca episcop in fata lui Modest si a imparatului.

Grigorie Teologul. Si duhul impotrivirii acestuia il vedem in Atena. Nu l-a influentat mediul rau. Coleg l-a avut pe Iulian Paravatul, imparatul idolatru de mai tarziu. Nu a fost amagit de el. S-a razboit impotriva ideilor lui Iulian.

Apoi, s-a dus in satul sau, in Arianz, unde a devenit cleric si apoi episcop. L-au chemat la Constantinopol cand domina arianismul. Arienii ocupasera toate bisericile in

afara de una foarte mica – Sfanta Anastasia. Acolo, Sfantul Grigorie a rostit faimoasele lui Cuvinte teologice despre Sfanta Treime si de acolo a primit numele de Teologul. La inceput nu-i dadeau importanta, dar apoi a inceput sa zguduie intreaga cetate prin predicile lui. Arienii turbau impotriva lui. Si in ziua de Pasti au intrat cu ciomege si pietre si au inceput sa loveasca cu pietre pe cei din biserica. A fost ranit si Grigorie. Aproape pe jumatate mort a scapat din acea drama pentru credinta ortodoxa.

S-a luptat impotriva lui Iulian, s-a luptat impotriva arienilor, s-a luptat impotriva ereziilor timpului sau.

Dar sa venim la Ioan Gura de Aur.

Ioan Gura de Aur. Intreaga lui viata este o lupta. In scrierile si in omiliile lui foloseste cuvintele lupta, razboi, arme, nevointa, intrecere. Zice undeva: Vin din lupta! Si cand il aude cineva crede ca este in razboi. Da, in razboi duhovnicesc impotriva ereticilor, s–a luptat Gura de Aur. S-a luptat impotriva celebrarilor si distractiilor idolatre, a teatrelor, a hipodromurilor, a dansurilor desfranate, a bogatilor nemilostivi si a luxului. S-a luptat impotriva lui Eutropiu. Cine era Eutropiu? Era favoritul imparatesei Eudoxia. Doar ce ajunsese prim-ministru, ca si incepu jafurile. Nu ocolea nici casuta vaduvei si a orfanului. Striga la el Gura de Aur. Drumul pe care ai apucat este dezastruos!… El nu lua in seama nimic. O sfanta legiuire de la Marele Constantin definea azilul bisericilor: adica celui care era urmarit, dar apuca sa intre intr-o biserica, nu se putea sa-i mai faci vreun rau. Eutropiu avea dusmani si ii urmarea, dar acestia fugeau in biserica. S-a dus atunci la Ioan Gura de Aur si ii zice: – Vei desfiinta azilul bisericilor (pentru a avea dreptul sa intre inauntru si ca un uliu sa rapeasca gainile. – Asta nu se poate, raspunde Ioan. – Te voi exila. – Fa ce vrei; azilul nu se desfiinteaza… Intr-o zi deci, pe cand Gura de Aur propovaduia, a auzit un mare zgomot de multime. La un moment dat cineva, transpirat si ticalosit, intra alergand in biserica si imbratiseaza coloanele. Cine era? Eutropie! Cel care voia sa desfiinteze azilul acum era urmarit, il degradasera din functie si pentru a primi salvare a alergat la biserica. De afara strigau: Sa ni-l predai, ne-a distrus!… Atunci s-a urcat Gura de Aur in amvon si a rostit faimosul cuvant catre Eutropiu, cel in care zice: „Desertaciunea desertaciunilor… (Ecclesiastul 1, 2). Veniti sa vedeti ce era in urma cu o ora si ce este acum…”. Nu li l-a predat.

S-a luptat cu Eutropiu, dar s-a luptat si cu imparateasa Eudoxia. Lumeste se pare ca a invins imparateasa, dar inaintea lui Dumnezeu a invins Gura de Aur. Ce s-a intamplat? Respectabilii domni o linguseau pe imparateasa pentru frumusetea ei. I-au confectionat o statuie, au asezat-o in afara bisericii si au hotarat o zi pentru ceremonie. Gura de Aur s-a rasculat. Cand s-a aflat lucrul acesta la palat, s-a facut mare tulburare si a inceput marea lupta la care unelte au fost si unii episcopi nevrednici. L-au exilat departe in Armenia. In sfarsit, chinuit, epuizat, indurerat, prigonit, si-a facut semnul crucii si a spus: „Slava lui Dumnezeu pentru toate”. Astfel si-a incredintat sfantul sau suflet, in ziua Inaltarii Cinstitei Cruci. A cazut sus la datorie.

***

Nu ne-a adus Dumnezeu aici, pe pamant, ca sa traim cativa ani si sa facem chefurile diavolului, ale trupului si ale dorintelor noastre. Ne-a adus pentru ca sa facem voia Parintelui ceresc. In rugaciunea noastra zicem: „Faca-se voia Ta…” (Matei 6, 10); nu voia lui A, B, C, ci voia lui Dumnezeu. Normal, atunci cand apare situatia in care voia oamenilor este potrivnica voii lui Dumnezeu, noi sa alegem fara discutie voia lui Dumnezeu. Vreti exemple?

Este taina nunta. Femeia trebuie sa se supuna barbatului, dar pana la un punct. Daca barbatul cere lucruri contrare voii evidente a lui Dumnezeu, atunci femeia ce va alege? Va prefera iubirea barbatului? Atunci a incetat sa fie crestina. Va prefera iubirea lui Dumnezeu? Atunci mii de cununi ii impletesc ingerii. Sa spuna barbatului: te-am luat ca sa te am tovaras aici in aceasta viata si in cealalta; nu te-am luat sa ma duci in iad… Iarasi, daca barbatul are femeie cu pretentii cu totul anticrestine, nu trebuie sa cedeze poftelor ei. Trebuie sa se impotriveasca.

Esti copil? Ascultare fata de parinti. Daca insa parintii tai iti impun lucruri contrare legii lui Dumnezeu, atunci sa nu-i asculti. Esti soldat? Ascultare fata de general. A hulit insa inaintea ta cele dumnezeiesti? Sa te impotrivesti. Esti functionar? Ascultare fata de seful tau. Insa te vei impotrivi intaistatatorului tau, daca va cere lucruri contrare legii lui Dumnezeu.

Inchei cu un exemplu. Pestii morti sunt luati de curent, dar cei vii merg contra curentului. Iubitii mei, noi ce suntem? Crestini morti sau vii? Daca suntem morti, ne va tari in abis curentul pacatului. Daca insa suntem vii, atunci vom merge contra tuturor curentelor. Impotrivire la curentele epocii, iar cei Trei Ierarhi, modelele de luptatori, sa ne binecuvanteze in aceasta lupta. Amin.

+ Episcopul Augustin

(Omilia Mitropolitului de Florina in Sala „Trei Ierarhi”, Atena, 31.01.1960)

Sursa: Pelerin ortodox