Doamne pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele

0
893

Doamne pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele

Vorba smerită reprezintă starea din Împărăţia lui Dumnezeu în această lume! Este foarte important să ai un calcul la vorbă şi să poţi să bucuri pe aproapele tău prin rodul vorbirii nesmintitoare. A fi smerit în vorbă înseamnă a fi în stare să duci orice gen de discutie în spatele tău.

Cel smerit în vorbă are mereu puterea de a domoli spiritele cuvântărilor agitate ale secolului nostru! Certurile pot găsi leacul în calculul de cuvinte! Trebuie să fim calculaţi la cuvânt căci cuvântul este pornirea oricărei stări omeneşti. Ori înspre împreuna vieţuire, ori spre ceartă şi ură! Cu o vorbă calculată poţi să înalţi un om sufleteşte până la cele sfinte, iar cu un cuvânt „ne la locul lui” îl poţi pierde.

Vindecarea vorbei deşarte este tăcerea.

Şi pentru cei care nu ştiu cum pot să îşi cultive acest dar al tăcerii vă recomand două sfaturi pentru acest mare dar creştinecsc. O femeie, mergând la o mănăstire, se plânse unui părinte îmbunătăţit de bărbatul ei, zicând:

 

– Părinte, bărbatul meu este aşa de ursuz şi arţăgos, că nu mai pot să-l suport. Tot timpul ne certăm şi nu ştiu cum să fac ca să-l îndrept.

Părintele, înţelegând despre ce este vorba şi vrând să-i dea un mijloc prin care pacea să se reîntoarcă în familie, îi zise:- Mergi la trapeză şi spune-i fratelui care are ascultare acolo, să-ţi dea într-o sticlă apă din fântâna mânăstirii şi s-o duci acasă. Când vine bărbatul tău acasă, să iei o înghiţitură din această apă. S-o păstrezi cu grijă în gură şi apoi vei vedea minunea.

Femeia făcu tot ce i se spusese. Când bărbatul veni seara acasă, lesne se vedea că era rău dispus, obosit şi nerăbdător. Numaidecât femeia luă în gură o înghiţitură din apa misterioasă şi se străduia să n-o piardă.

Într-adevăr, curând, bărbatul încetă. Astfel furtuna din acea seară trecu repede.Încă o dată luă femeia acel medicament minunat şi din nou se lăsa cu acelaşi succes. Din acel moment bărbatul era altul, era transformat. Îi vorbea frumos şi o lăuda pentru gingăşia şi răbdarea ei.

Fericită din cale-afară pentru schimbarea soţului ei, femeia merse în grabă la părinte şi-i povesti despre succesul cu apa minunată.- Nu apa din fântâna mănăstirii, spuse părintele, a făcut minunea, ci tăcerea ta. Mai înainte comentai înaintea bărbatului tău, care venea obosit de la muncă, şi-l enervai prin contraziceri. Tăcerea ta însă l-a îmblânzit.

Câtă apă sfințită avem la îndemână și nu o folosim! Cu siguranță poate fi folosită și apa de la robinet!!!

Ce să fac când mă ocărăşte femeia?

Un ucenic care era tot timpul ispitit de mânie, părându-i-se a fi dispreţuit şi ocărât de către soţia sa, l-a întrebat: „Ce să fac, Părinte, că vin multe ispite şi din nimica toată se aprinde cearta şi judecata şi mânia violentă şi răstălmăcirea, de ajungi să nu te mai înţelegi om cu om. Greşind eu fără de voie sau cu voie şi cerându-mi iertare, soţia se tulbură şi mă ocărăşte şi foarte greu îi trece supărarea. Eu încerc să rabd şi să explic că am intenţii bune şi vreau să repar, dar ea îmi taie vorba şi îmi răstălmăceşte cuvintele şi intenţia, lovindu-mă cu asprime şi învinuindu-mă şi închizându-se faţă de mine. Ştiu că mă iubeşte foarte mult, dar din mândrie mă mânii apoi şi eu mai tare şi mă împietresc în mânie şi ţinerea de minte a răului, care ajung să acopere iubirea, amestecând în ea justificare de sine, judecată, ură chiar. Deci ce să fac când mă ocărăşte femeia şi nu îmi primeşte apoi nici cererea de iertare?.

„Să taci”, a spus Avva, „şi să nu fii supărăcios ca o muiere cu barbă. Femeia prin firea ei este mai sensibilă, mai iute la mânie şi mai aprigă la vorbă, dar bărbatul are mai proprie tăcerea. Mare este taina tăcerii ce opreşte dezbinarea şi căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ţi asumi tu însuţi vina ta şi a celuilalt, dar să nu le diseci în toiul ispitei, să nu te fixezi la ele, ci să le arunci în focul închinării tăcute şi răbdătoare, ca să ardă şi să crape dracul mâniei din tine”.

Bărbatul trebuie să fie ca un paratrăsnet pentru femeie în clipele de ispită, spunea Părintele Ghelasie, iar femeia să treacă peste supărarea muierească, ca să îmbrace chipul de maică, prin care să-l nască duhovniceşte pe celălalt.

A cultiva tăcerea înseamnă a pregăti calea verbală către împărăţie. Cale care ne este uneori cu a nevoie de urmat spre împărăţie! Cei care reuşesc să ajungă la acea stare a tăcerii curate în împrejurări zbuciumate vor reuşi să învingă şi ispitele cele trupeşti care sunt distrugătoare de corp! Dacă vei reuşi să îţi stăpâneşti cuvântul înseamnă că ai ajuns la adeărata trăire a smereniei. A şti să taci înseamnă a şti să fii smerit în vorbă! Această tăcere este plăcută şi înaintea lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să reuşim să îl desăvârşim pe aproapele nostru pin vorba noastră smerită şi prin aceasta să ne desăvârşim şi noi!

Doamne pune strajă gurii mele şi uşă de îngrădire buzelor mele.