Obisnuinta cu prezenta harului

0
164
Obişnuinţa cu prezenţa harului

Un tânăr călugăr l-a întrebat pe stareţ, ce să facă ca să se mântuiască. Stareţul drept răspuns l-a rugat să-şi aducă aminte şi să-i relateze despre sentimentele sale, când numai şi-a început viaţa în mănăstire. Tânărul i-a răspuns că totul era minunat şi sfânt, toate îi împleau inima şi mintea de bucurie şi încântare. Şi atunci bătrânul i-a spus, că aceste sentimente trebuie neapărat păstrate până la bătrâneţe, nepermiţându-le să dispară. Este necesar să slujeşti în continuare tuturor, de parcă ai fi mereu acel, care a intrat ultimul în frăţie, dar nu să aduni păreri prea mari despe propria persoană, formate de vanitate şi gânduri false.
Boala despre care discutăm, ar putea fi numită obişnuinţă a prezenţei harului. Unui preot, care a slujit sfântului altarul câteva zeci de ani, uneori îi este greu să-şi aducă aminte că el e doar slujitorul nu şi săvârşitorul Sfintelor Taine. El slujeşte, dar săvârşitorul lor nevăzut este Hristos. Dacă înţelegerea dintre aceşte două concepte dispare, atunci din păcate şi se ajunge la ceea despre ce ne spune cu amărăciune Sfântul Tihon din Zadonsk: slujesc în sfântul altar câte 30 de ani — ar fi timpul să devină sfinţi, dar ei şi mai răi devin.
Astfel primul sfat pentru persoanele îmbisericite – să nu se obişnuiască cu prezenţa harului. Este necesar să se caute şi să găsească noi feţe şi laturi ale vieţii Bisericii, care, din fericire, sunt foarte multe. Aici sunt binevenite şi pelerinajele şi vizitile la alte parohii, precum şi cărţile ziditoare.
Al doilea moment nu mai puţin important – neimplicarea în viaţa politică a bisericii. Oamenilor adesea li se pare, că dacă ei cunosc pe cineva personal, au vizitat careva locuri sfinte, cu cineva au avut ocazia să discute; că dacă ei cunosc printre primii ştirile cu privire la numirea preoţilor şi episcopilor, sau despre careva conversaţii şi intrigi existente, vor părea prin acestea profund religioşi. Aceasta este o minciună primitivă şi o mare greşeală. Aceşti oameni de fapt cunosc orice şi despre oricine, doar nu ceea ce ar trebui cu adevărat să cunoască. Deci al doilea principiu ar putea fi formulat în felul următor : nu te implica în vâltoarea evenementelor, dar conform apostolului Pavel – râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale şi să lucraţi cu mâinile voastre (1 Tes. 4, 11).
Oamenii au nevoie de comunicare. Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie (Pilde 18, 19), căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă (Eccl 4, 12). Avem nevoie de fraţi şi surori întru Hristos. Sau măcar un frate şi o soră, oameni, ce au o experienţă duhovnicească, credincioşi Bisericii Ortodoxe, care ar fi în stare să te asculte, să te înţeleagă şi să-ţi dea un bun sfat. Deci al treilea principiu este comunicarea cu alţi oameni credincioşi.
Dar cel mai important rămâne încercarea noastră de a ne apropia de Dumnezeu prin împlinirea poruncilor sale. Hristos este veşnic tânăr. Pe fondul lui Confucius, sau Moise, Hristos cel înviat –este încă un Tânăr. Să fii în comuniune cu El şi să nu percepri prospeţimea şi noutatea este imposibil. Dacă sufletul tău este acoperit de crustă, dacă eşti obosit, dacă te-ai gheboşit „în vieţuirea creştină”, atunci e cazul să-ţi revezi viaţa. Poate ea nu e chiar cu adevărat creştină.
Doar dacă Hristos ne promite că vom întâlni în viaţă şi greutăţi şi clipe de tristeţe, de trudă şi momente de cumpănă, atunci plictiseala şi oboseala nu ne-a promis-o niciodată. Şi toată viaţa noastră este un şir lung de odăi, una neasemănătoare cu alta. În fiecare din ele poţi găsi ceva interesant, dar nici în una ne te vei putea reţine pentru mult. Trebuie să treci prin iele asemenea unui cuţit prin unt, şi să ajungi şa scopul final – Preadulcele Iisus.
Iar pentru acei care au obosit deja de credinţă, şi care cred că au înţeles totul, şi cu toate s-au familiarizat, e necesar să se pregătească pentru schimbări majore şi reînnoire veşnică. Pentru că anume astfel şi este adevărată viaţă bisericească.

Site sursă http://otrok-ua.ru
Traducere si adaptare Natalia Lozan