Capcanele juridice ale “Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia

0
372
Capcanele juridice ale “Legii egalităţii de şanse” sau cum liberalismul corupe justiţia
 1. UTILIZAREA SINTAGMEI „ORIENTARE SEXUALĂ” Legea egalităţii de şanse (noua denumire a Legii antidiscriminare), utilizează într-un mod vicios sintagma „orientare sexuală”. Excluderea acestei sintagme se impune din următoarele motive:  
 1.1. Nici un act internaţional în domeniul drepturilor omului, la care Republica Moldova este parte, implicit Declaraţia Universală a drepturilor omului şi Convenţiei europene a drepturilor omului, nu folosesc sintagma „orientare sexuală”.
Articolul 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului (extras):

Exercitarea drepturilor şi libertăţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie să fie asigurată  fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă situaţie.

Articolul 2 din Declaraţia Universală a drepturilor omului:

„Fiecare se poate prevala de toate drepturile  şi  de  toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special  de  rasă, de culoare, de sex, de limbă, de religie,  de  opinie politică  sau de orice altă opinie, de origine naţională sau socială, de avere, de naştere sau decurgînd din orice altă situaţie.” 

 1.2. Legislaţia Republicii Moldova, între care Constituţia RM şi alte circa 75 de legi, garantează egalitatea în drepturi a tuturor persoanelor.

 1.3. Adoptarea unei legi care conţine sintagma „orientare sexuală” nu este susţinută de majoritatea populaţiei Republicii Moldova. Utilizarea acestei sintagme a generat pînă în prezent numeroase nemulţumiri şi dezaprobări sociale. Menţinerea şi promovarea acestei sintagme va însemna un act de provocare şi de instigare, care ar putea duce la manifestaţii publice şi chiar la dezordini stradale.

 1.4. Abordarea (discutarea, promovarea) publică a tematicilor ce ţin de orientarea sexuală este contrară normelor morale ale populaţiei ţării. Ca percepţie socială, sintagma „orientare sexuală”, la fel ca şi alte sintagme ce contravin bunelor moravuri, creează disconfort psihologic şi nu este agreată de societate. Acest lucru este sesizat chiar de autorii legii, care evită să dea o definiţiei sintagmei „orientare sexuală”, dat fiind că descifrarea acestei sintagme va fi şi mai mult contestată de opinia publică.

 1.5. În Republica Moldova nu există precedente de discriminare pe motive de orientare sexuală (cu excepţia unor provocări, care nici nu se iau în calcul). Respectiv, neadmiterea discriminării pe motiv de orientare sexuală este o încercare de contracarare a unor fenomene care nu există. Inutilitatea acestor norme este confirmată de numărul foarte mic al persoanelor care fac parte din categoria minorităţilor sexuale.

 2. EXCEPŢIILE DE APLICARE A LEGII

Articolul 1 alineatul (2) al Legii egalităţii de şanse prevede un şir de excepţii de aplicare a Legii, care sunt invocate de autorii legii ca condiţii ce vor asigura, pe de o parte, că minorităţile sexuale nu vor întemeia familii şi nu vor revendica dreptul la adopţie, iar pe de altă parte, că cultele religioase şi părţile lor componente nu vor fi afectate de prevederile legii.

Extras din Legea egalităţii de şanse: Articolul 1. Scopul legii şi domeniul de aplicare

„ (2) Prevederile prezentei legi nu se extind şi nu pot fi interpretate ca aducând atingere:

a) familiei, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie;

b) raporturilor de adopţie;

c) cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase.”

Aceste prevederi sunt invocate de autorii Legii ca norme care vor garanta protecţia familiei, instituţiei adopţiei şi cultelor religioase. În realitate, prevederile de mai sus creează confuzii şi neclarităţi în interpretare şi aplicare, şi creează riscuri majore, în special, în privinţa cultelor religioase şi părţilor componente ale acestora.

Articolul 6 al Legii egalităţii de şanse interzice discriminarea. Însă art.1 alin.(2) prevede că prevederile legii nu se extind asupra celor 3 situaţii (familiei, adopţiei, cultelor religioase). Reiese, că discriminarea nu este interzisă în privinţa celor 3 situaţii (familiei, adopţiei, cultelor religioase). Astfel se va ajunge la situaţia în care cultele religioase şi părţile lor componente ar putea fi discriminate pe motiv, că prevederile legii nu se extind asupra acestora. De remarcat, că în conformitate cu Legea privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie, prin „parte componentă a cultului religios” se are în vedere toate persoanele (credincioşii) care fac parte dintr-un cult religios. Deducem că art. 6 a legii, prin care se interzice discriminarea, nu se aplică în privinţa persoanelor (credincioşilor) care fac parte dintr-un cult religios în partea ce ţine de convingerile lor religioase. Respectiv, excepţia stabilită în art.1 alin.(2) lit.c) poate fi interpretată în sensul, că cultele religioase şi credincioşii pot fi discriminaţi în partea ce ţine de convingerile lor religioase.

3. NOŢIUNI  LIPSITE DE SENS ŞI NECESITATE

Articolul 3 al Legii egalităţii de şanse stabileşte mai multe noţiuni („discriminare prin asociere”, „acomodare rezonabilă” etc.) care nu se regăsesc nici în textul legii, şi nici în alte acte normative ale Republicii Moldova. Care este sensul şi menirea acestor definirii acestor noţiuni în articolul 3, dacă nici Legea egalităţii de şanse şi nici alte acte normative nu operează cu aceste noţiuni?

 4. REGLEMENTĂRI DEFECTUASE

În textul Legii egalităţii de şanse se folosesc pe larg numeroase prevederi neclare ca conţinut, care vor fi interpretate abuziv la aplicarea legii. Astfel:

 4.1. Art.2 lit.c) prevede că discriminarea indirectă este „orice prevedere, acţiune, criteriu sau practică aparent neutră, care are drept efect dezavantajarea unei persoane faţă de altă persoană, pe baza criteriilor stipulate de prezenta lege, în afară de cazul în care acea prevedere, acţiune, criteriu sau practică se justifică obiectiv, printr-un scop legitim şi dacă mijloacele de atingere a acelui scop sunt proporţionale, adecvate şi necesare”.

Ce înseamnă „se justifică obiectiv? Ce înseamnă scopuri proporţionale, adecvate şi necesare? Cine va decide că anumite o anumită practică se justifică obiectiv? Cineva va decide dacă scopurile sunt proporţionale, adecvate şi necesare?

4.2.
Art.7 alin.(5) prevede că „Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă în privinţa unui anumit loc de muncă nu constituie discriminare, în cazul în care prin natura specifică a activităţilor în cauză sau a condiţiilor în care aceste activităţi sînt realizate, se necesită anumite cerinţe profesionale esenţiale şi determinante, cu condiţia ca scopul să fie legitim şi cerinţa proporţională.

Această normă are în întregime un caracter vicios şi este lipsită de repere în interpretare. Ce înseamnă şi cine va stabili care este natura specifică a unor activităţi? Ce înseamnă şi cine va decide care sunt cerinţele profesionale esenţiale pentru o muncă (angajatorul? Consiliul?)? Ce înseamnă şi cine va decide dacă cerinţa este proporţională?

 4.3. Art.7 alin.(6) prevede că „În cadrul activităţilor profesionale a cultelor religioase și părților lor componente nu constituie discriminare tratamentul diferenţiat bazat pe religia sau convingerile unei persoane, atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată

Această normă este invocată de autorii Legii egalităţii de şanse ca normă care va proteja cultele religioase şi credincioşii. Însă, art.7 alin.(6) nu face o excepţie generală în privinţa cultelor religioase, ci o excepţie condiţionată, care se aplică doar atunci cînd religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Este absolut neclar ce înseamnă „religia constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Ce instituţie sau persoană ar putea stabili că religia sau convingerile constituie o cerință profesională esențială, legitimă și justificată?

Orice activitate şi măsură desfăşurată de un cult religios sau de credincioşi pot fi liber interzise şi sancţionate, pe motiv că acestea nu constituie cerință profesională esențială, legitimă și justificată. Este evident, că toate aceste noţiuni sunt defectuoase şi vor fi aplicate abuziv în privinţa cultelor religioase şi credincioşi.

 5. ACCES NELIMITAT LA BUNURI ŞI SERVICII

Art.8 prevede că este interzisă orice formă de discriminare privind accesul persoanelor la orice bunuri şi servicii. Este o normă care contravine legislaţiei actuale, deoarece anumite bunuri şi servicii nu pot fi accesate de anumite categorii de persoane. Spre exemplu, legislaţia actuală interzice accesul minorilor la produse de tutun şi băuturile alcoolice, legislaţia în domeniul medicinii interzice vînzarea de către farmacii a unor anumite medicamente, legislaţia civilă interzice unor categorii de persoane realizarea unor acte juridice etc. Art.8 din Legea egalităţii de şanse anulează aceste restricţii şi garantează accesul nelimitat şi necondiţionat la aceste produse şi la realizarea oricăror acte juridice al tuturor persoanelor, inclusiv al minorilor (deoarece unul din criteriile stabilite de art.1 al Legii este criteriul de vîrstă).

 6. STATUTUL ŞI ATRIBUŢIILE CONSILIULUI

Art.10 şi 11 al Legii egalităţii de şanse prevăd instituirea unui Consiliu pentru prevenirea şi combaterea discriminării, a cărui condiţii de creare şi activitate sunt vicioase din motivele care urmează.

 6.1. Consiliul are un statut absolut unicat pentru Republica Moldova. Pe de o parte, legea stabileşte că Consiliul este persoană juridică de drept public, respectiv, deţine atribuţii şi împuterniciri de ordin public (inclusiv atribuţia de a aplica sancţiuni), iar pe de altă parte, legea nu prevede că membrii consiliului sunt funcţionari publici, şi respectiv, nu prevede restricţii privind condiţiile de desfăşurare a activităţii. Legislaţia în vigoare stabileşte un şir de condiţii şi restricţii faţă de funcţionarii publici, care în să nu vor trebui respectate de membrii Consiliului.

De facto, membrii Consiliului primesc avantajele unor funcţionari publici (dreptul de intervenţie, de efectuare a controalelor, de aplicare a sancţiunilor etc.), dar nu vor fi obligaţi să respecte interdicţiile ce ţin de funcţionarii publici. Astfel, membrii Consiliului nu vor respecta un şir de cerinţe care trebuie să fie obligatorii pentru colaboratorii unei instituţii publice, precum ar fi respectarea cerinţelor privind neadmiterea corupţiei (Legea cu privire la prevenirea şi combaterea corupţiei), conflictului de interese (Legea cu privire la conflictul de interese), conduita funcţionarului public (Legea privind Codul de conduită a funcţionarului public), alte obligaţii ale funcţionarilor publici (Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public) etc.

 6.2. Legea egalităţii de şanse acordă condiţii excesiv de favorizante şi în privinţa modului de remunerare a membrilor Consiliului. Astfel, pe de o parte, Consiliul va fi finanţat din contul bugetului de stat, respectiv, din membrii Consiliului vor fi salarizaţi din mijloace bugetare. Iar pe de altă parte, legea nu interzice membrilor Consiliului să fie remuneraţi din alte surse, aşa cum este cazul tuturor funcţionarilor publici din Republica Moldova.

Este de presupus că astfel de condiţii favorizante de remunerare au fost instituite în mod conştient, pentru a permite membrilor Consiliului să fie remuneraţi din contul unor resurse nebugetare, în primul rînd din contul granturilor şi finanţărilor acordate de instituţiile străine. Este evident că o aşa situaţie va crea conflicte de interese.

 6.3. Condiţiile stabilite pentru membrii Consiliului sunt, pe de o parte superficiale şi incertă; spre exemplu se stabileşte că membrii Consiliului trebuie să dispună de reputaţie ireproşabilă şi activitate recunoscută în domeniul apărării drepturilor omului; de aici şi întrebarea ce înseamnă „reputaţie ireproşabilă” şi „activitate recunoscută”?

Pe de altă parte, prevederile Legii şanselor egale în mod vădit sunt adaptate unor anumite persoane, care în prezent reprezintă interesele unor grupe înguste de interese şi organizaţii neguvernamentale. În acelaşi timp, însăşi condiţiile stabilite pentru membrii Comitetului sunt discriminatorii, deoarece prevăd că membri ai Consiliului pot fi doar persoanele care „manifestă atitudine tolerantă faţă de grupurile minoritare. Astfel, deşi legea declară că are ca scop egalitatea între persoane, cerinţa în cauză cere ca membrii Consiliului să aibă atitudine tolerantă faţă de grupuri minoritare, ceea ce ar însemna o discriminare a grupurilor majoritare.

 6.4. Prin funcţiile şi activităţile sale, de facto, Consiliul dublează activitatea altor autorităţi publice din Republica Moldova, precum ar fi Inspecţia muncii, Ministerul Educaţiei, Agenţia pentru protecţia consumatorilor, avocaţii parlamentari, Centrul pentru Drepturile Omului, Ministerul Sănătăţii etc. În acest mod, apare conflictul de competenţă dintre mai multe autorităţi şi posibilitatea ca o persoană care se pretinde că a încălcat normele privind combaterea discriminării să fie supravegheată şi penalizată de mai multe autorităţi. Spre exemplu, dacă admitem că o întreprindere nu a angajat pe persoană pe motive de discriminare, atunci această întreprindere este responsabilă atît în faţa Inspecţiei muncii, cît şi a Consiliului. Respectiv, atunci cînd o întreprindere nu asigură accesul la anumite bunuri, atunci aceasta este responsabilă atît în faţa Agenţiei pentru protecţia consumatorilor, cît şi a Consiliului.

P.S. Apropo, de ce nimeni nu cere demisia ministrului Justiţiei Oleg Efrim, care dă dovadă de atâta neprofesionalism?!
Centrul Ortodox de Sociologie „Aletheia”