Adio Uniune Sovietică, bun întâlnişul Uniune Europeană…

0
356

Adio Uniune Sovietică, bun întâlnişul Uniune Europeană…

Istoria se repeta. Sau, daca ar fi sa vorbim cu cuvintele înteleptului Solomon, nimic nou sub soare. Mai ales ideea unificarii si a pacii nu este deloc noua. A te arata entuziasmat de ea este mai degraba un semn de imaturitate civica, decît un imbold spre mai bine. In general, orice rîvna necugetata nu este decît o lucrare de moment a sîngelui, a firii noastre vatamate. Iar binele firii cazute nu este adevaratul bine. Gustave le Bon, un psiholog si sociolog francez contemporan, gaseste ca anume pe astfel de sentimente se zidesc miturile politice. Masele, spune el, sînt ca o femeie, niciodata nu stii ce vor face. Totusi, asa cum exista don-juani, profesionisti în a manipula femeile, exista si don-juani politici, profesionisti în a manipula si a supune masele.
 


Metodele de manipulare a maselor, de regula, sînt foarte simple. Orice complicatie Într-o astfel de metoda nu va da roade. Într-un cuvînt, totul se face ca pentru naivi, pentru ca lucrurile simple le cerceteaza cu adevarat prea putini. Cu atît mai simplu stau lucrurile cu poporul nostru. Noi am fost crescuti în incubatorul utopismului sovietic. Si, de aceea, sîntem niste buni înghititori de idei si de fantome. Poporul nostru înca mai sta cu gurile galbene cascate în cuibul propriei neputinte, asteptînd cînd va veni vreo pasare cu o idee familiara în cioc. Si ideea aceasta nu a întîrziat sa vina din partea regizorilor politici. Ma refer la ideea Uniunii Europene, care nici nu putea înlocui mai bine o alta Uniune, stim noi care.


Vreau sa observam cîteva miscari impresionante. Fiecare îsi aminteste motivele pentru care s-a cerut darîmarea Uniunii Sovietice, motivele erau unele nationale. Adica, dintr-odata fiecare republica a început sa aspire energic la idealurile sale nationale si nationaliste. Anume ideea nationalitatii a fost catalizatorul care a aprins masele. În scurt timp scopurile propuse au fost atinse. S-a cerut si s-au obtinut nu numai limba, steagul si dreptul la istorie, ci chiar si o moneda nationala. Dar nu au trecut bine nici zece ani, ca acelasi popor ameteste de bucurie la ideea aderarii la o Uniune în care sa nu mai existe pricipii nationale si nici confesionale si sa circule o singura moneda – euro. O Uniune în care toti vor fi fericiti!
 
Liderii politici care promoveaza ideea aderarii la Uniunea Europeana si totodata spun ca îsi iubesc poporul nu sînt sinceri. Numai un schizofren poate crede ca un popor ca cel român, bulgar sau ceh va putea supravietui în conditiile descrise de europenisti. Moneda unica în scurta vreme va duce la o limba unica, ceea ce se întîmpla deja. Iar limba aceasta se pare ca nu va fi niciodata româna. Anume pe teren economic în cîtiva zeci de ani limba romîna, bulgara sau ceha vor ramîne doar în manuale. Cred ca multi stiu ca deja se prevede ca toate lucrarile cu caracter stiintific sa fie scrise în limba engleza, înca în anul 1998 aceasta masura s-a aplicat la examenele de licenta la Facultatea de Matematica din Bucuresti (cred ca si la altele pe care nu le stiu eu). Multi autori de literatura au si început sa-si scrie operele în “limbile de circulatie europeana”.

Dar un capitol aparte în acest proces de depersonalizare a popoarelor europene este, fara îndoiala, credinta, credinta ortodoxa a românilor, bulgarilor, sîrbilor, etc. Anume în aceasta temelie a poporului nostru, idealul si rostul nostru pe pamînt, au lovit neîntîrziat bunii cunoscatori ai lucrurilor. Scopul este unul politic si economic, nicidecum unul de convertire la alte religii. Situatia este identica cu cea din perioada lui Leon Isaurul (Începutul sec. VIII), cînd acesta a pornit lupta împotriva icoanelor. Fara îndoiala, Leon era prea putin teolog ca sa-si motiveze prigoana din punct de vedere doctrinar. Scopul lui nu era de a proteja Biserica de “idolatrie”, dupa cum se sustinea oficial, ci pur si simplu de a înlatura elementul care îi despartea pe crestini de iudei si musulmani. Noi stim ca atît iudeii, cît si musulmanii au în comun refuzul obsedant al posibilitatii sfintirii materiei, în cazul dat icoana, pe care o considera idol. Si atunci, Leon, ascultînd sfaturile lor, hotaraste sa elimine icoanele din cultul crestin, crezînd ca îi va împaca astfel pe toti. Multi îsi mai amintesc scandalul din aceasta iarna ce s-a stîrnit în România atunci cînd Parlamentul a avut ideea sa interzica sarutarea icoanelor în biserici din motive “igienice”. Si asta într-o tara în care nu demult se votase ortodoxia ca religie de stat, de catre acelasi parlament. Poate asta va deschide un pic ochii asupra felului în care unele organizatii cu scopuri “nereligioase” din afara încearca sa dezbine prin Biserica.

Ideea ecumenismului, a unificarii tuturor religiilor, vizitele papale, fluxul de literatura porno-mistica nu sînt decît metode de a ameti taurul în arena. Cruciadele Vaticanului nu au încetat niciodata, inchizitiile razboinice din evul mediu au evoluat în zilele noastre în unele mai subtile, spirituale. Inchizitorii nu mai frîng oase, frîng constiinte. Cine a urmarit efectele devastatoarei vizite papale în Romania si aproape insesizabila hirotonie de catre însusi Papa a episcopului catolic pentru Moldova, va cunoaste în scurta vreme rostul acestei semnificative taceri si inactivitati parelnice a episcopatului catolic din Moldova. Ceea ce ne îndreptateste sa suspectam Vaticanul de manevre politice, dincolo de faptul de a activa ca stat în stat, sînt chiar actiunile si declaratiile papei cu privire la religii cum ar fi islamul, hinduismul si altele, declaratii care nu contrazic doar dogmele ortodoxe, ci chiar si pe cele romano-catolice. De aceea ele sînt viclene si false, ne pare rau.

Urmarile sînt triste. Calugarii români parasesc masiv tara pentru a scapa de presiunile tacite din partea episcopilor. Grecii sînt pur si simplu nevoiti sa puna interdictie fluxului de calugari români pe Muntele Athos. Romanii pleaca în Rusia, Georgia, Serbia – tari în care Biserica si-a conservat tezaurul doctrinar si dogmatic. Desigur, despre asta nu se vorbeste cu voce tare, nici despre cartile catolice care pur si simplu au scos din biserici pe Sfintii Parinti. Mult mai de cinste sînt, de exemplu, albumele foto de felul “Trei zile dintr-un mileniu” dedicat vizitei Papei în Romania, în care preoti ortodocsi saruta mîna papei si chiar se împartasesc în piata la messa catolica. Un astfel de album costa 400 de mii de lei românesti. Din experienta personala spun ca în Romania de azi exista o cenzura în materie de idei religioase, anume ortodoxe, cam cum îmi închipui cenzura comunista de alta data. Mîna de fier a noului imperiu “care ne mîna spre fericire” a si început sa se resimta. Multumim lui Dumnezeu ca la noi înca se mai pot publica articole ca acesta într-un ziar de circulatie nationala, dar nu pe mult timp*.

Doua carii iesite din aceeasi gaoace rod astazi poporul nostru: ecumenismul pe plan religios si ideea Uniunii Europene pe plan politic si economic. Aceste doua idei sînt utopii, lucruri imposibil de realizat chiar si pur teoretic.

Din punct de vedere religios nu este momentul sa explic, cît priveste cel economic si politic, el este asemanator cu cel sovietic. “Europa” ne-a vîndut ideea de a iesi de sub cizma sovietica, iar noi, din obisnuinta, am început sa o aprovizionam cu materie prima la preturi de nimic. Mitul Americii în care toti merg pe jeep-uri si al Europei în care toti vor deveni miliardari nu este decît o creatie virtuala ca si mitul sovietic. Cititi un foarte bun roman al laureatului premiului Nobel, John Steinbek “Soareci si oameni”, despre societatea americana de la sate si o sa ma întelegeti. America în care toate femeile au 180 si 58 în talie, si nimeni n-are carii este o fantoma. Dimpotriva, statisticile îi arata pe americani ca pe un popor suficient de urît, care are mari necazuri cu obezitatea si în genere cu bolile fizice si psihice. Iar europenii sînt atît de inculti, încît studentii nostri de la facultatile de arta, cînd pleaca în exursii, în cîteva saptamîni (pentru ca nu li se permite sa treaca tablouri la vama) le bat toate valorile nationale, ce-i drept cu kitsch-uri, ca acestea plac pseudoelitelor europene. Vreau sa ne gîndim cam cum arata pe dinauntru un francez cînd se aduna în piata la mitinguri împotriva adidasilor din piele “din mila pentru animale”, dar nu-i este mila de “animalele” care se sacrifica zilnic în casele de toleranta si nici de cele care îsi ucid ca scroafele propriii prunci.

Sa ne amintim numai de vizita lui Brigide Bardot în Romania si de obsesia ei cu castrarea cîinilor vagabonzi, tot Guvernul s-a umflat de entuziasm! Si Primarul Viorel Lis si multe personalitati politice se înghesuiau sa încapa în televizor cu stafiditul sex-simbol de alta data.

Într-un cuvînt, nu tot ce se vede la televizor e si adevarat, mai bine sa coborîm din lumea fantomelor si sa încercam sa ne adaptam la conditiile realitatii. Dar chiar daca am si ajunge, la urma urmei, sa iasa taranii nostri de sarbatori la hora cu hamburgerii în mina, nu cred ca este un ideal.

Uniunea Europeana este un fel de “rai iehovist” în care negrii si chinezii manînca toata ziua banane si se joaca cu leii si paunii. Aceleasi metode de îndobitocire, la comunisti si la europenisti. Fara nici cea mai mica schimbare. Mi-aduc aminte ca am participat si eu la expozitiile de pictura pionieresti la care întotdeauna iesea pe locul întîi lucrarea în care o hora de copii negri, galbeni, rosi si “europeni” zîmbeau fericiti. Iar trei ani în urma am avut ocazia sa asist la deschiderea unei astfel de expozitii (la Muzeul National de Istorie) organizate de UNESCO la Chisinau. Aceleasi desene cu negri si chinezi erau aplaudate cu o frenezie stînjenitoare. Nimeni nu-si dadea seama ca aplauda spalarea propriului creier.

Nu vreau sa vorbesc despre bogatiile virtuale pe care si le închipuie fiecare moldovean cînd se gîndeste la Europa, e banal. Asta mi-aduce aminte de fantasmele copiilor sovietici de la sate. Discutia preferata a sarmanilor începea cu cuvintele: “Ce zici, daca ai gasi acum un tort mare-mare, ce-ai face?” si fiecare începea sa se laude cam cît de mult tort ar putea sa manînce. Pe urma treceau la harbuz, la mandarine si la “cîrnat de ciocolata”. Copiii de atunci acum sînt tinerii care pleaca la “zarabotca” în Grecia si Italia, si discutiile lor acum, desigur, încep cu “daca ai avea o casa cu trei etaje”…

Este frumoasa aceasta naivitate a noastra, fara îndoiala, dar nu trebuie sa o transformam în unealta propriei sinucideri. Chiar îndraznesc sa vorbesc despre o sinucidere colectiva, sinuciderea unei natiuni, a unei traditii, a unei culturi. Zece ani în urma strigam în piata si ne bagam sub tancuri pentru a ne obtine propria istorie si cultura, taceam ca elefantii în semn de protest cînd ni se adresa cineva în limba rusa. Astazi platim bani ca sa învatam engleza si dansam de ametim pe muzica de bulevard americana si chiar aborigena. Atît de intime au devenit pentru noi timpanele si zurgalaii canibalilor din jungla, încît îi purtam întipariti pe haine, si as spune ca în primul rînd pe creier! Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar trebuie sa spun ca foarte multe dansuri de discoteca nu sînt altceva decît prelucrari ale unor ritualuri si invocari la care normal se aduc si jertfe omenesti sau cel putin animale, si chiar formatii ca Beatles, a fost un promotor al sectei krisnaite în America si nu numai, fapt care i-a facut pe multi sa “joace” si sa fredoneze mantra “hare krisna”. Pentru a ne convinge e suficient sa deschidem un dictionar de istoria religiilor la capitolul samanism sau woodu.

Adica, tinerii nostri care sînt convinsi ca nu sînt deloc religiosi si rîd cu îngîmfare, nici nu-si dau seama ca sînt participanti activi la ritualuri tainice si ca, în fond, se sacrifica zeilor, unor zei necunoscuti. Nu ma refer la formatii gen “Napalm Death”, “Sepultura” sau “Slayer”, care sînt sataniste declarate, ci anume la cei mai “pasnici” dintre ei, la un Santana, Bob Dylan, Beatles – “pacifistii” anilor 60. Sinuciderile sau alienarile fanilor sînt deja fapte comune.

Dar nu numai muzica de discoteca a fost afectata de valul de pagînism si idolatrie, ci toate sferele activitatii umane, începînd de la arta si cultura si terminînd cu medicina si economia. Teosofia, vizitele extraterestre, bio si energo medicina, clonarile si alte obsesii pe drept diabolice au pus stapînire pe viata noastra. Ce sa mai spun de rusinoasele sex shop-uri, ca toata viata noastra a devenit un sex-shop! Desigur, foarte multa varietate. Dar vreau sa ne amintim cîteodata ca în timp ce vreouna din fetele frumoase îsi cumpara chiloti pe dolari, iar alte zeci de mii stau zilnic pe masa de operatie pentru procedura bine cunoscuta, exista babute în sate care le asteapta sa vina de Paste acasa. Trista priveliste, nu merita.

Este greu sa gasesti astazi un loc pe pamînt unde sa nu se auda muzica, sa o numim cu blîndete, despiritualizata. Tocmai o fata din categoria expusa mai sus raspundea cu multa dulceata la întrebarile telefonice, emisiune radio tipic euro-americana. Si brusc, din vacarmul pornografic si animal doua cuvinte m-au facut sa o iubesc pe fata aceea. Cuvinte pe care toti le spunem în aceasta perioada, dar nu toti le întelegem: “HRISTOS A INVIAT!” Aceasta este o formula traditionala de salut la maldoveni care se spune de la Paste pîna la Înaltare. Dupa aceea convorbirea a continuat normal, despre ceea ce se discuta acolo. Totusi este un început. Adevarat a înviat…

 

Ieromonah Savatie Bastovoi