Ortodoxia pe glob

0
242
Ortodoxia pe glob
Aproape că nu există colţ în lume în care să nu găsim ortodocşi, din Alaska, de unde a început de fapt Ortodoxia pe continentul american, până în sud, în ţara de foc a Argentinei, din Africa de Sud până în nordul Europei, din Australia şi Noua Zeelandă până în întinsa Asie. „Aşadar, Biserica Ortodoxă este, cu adevărat, universală ca răspândire geografică şi împărtăşeşte bogăţia sa de învăţătură şi de tradiţii tuturor celor care doresc să o cunoască”, spune pr. cons. patriarhal Michael Tiţa, coordonatorul Sectorului relaţii bisericeşti şi interreligioase al Patriarhiei Române.

 Părinte consilier patriarhal Michael Tiţa, cât de prezentă este Ortodoxia în lume? Mai este vreun continent pe care nu întâlnim ortodocşi?

Nu. Aproape că nu există colţ în lume în care să nu găsim ortodocşi. Numărul lor este greu de estimat, însă, din datele care există, ortodocşii sunt al doilea mare grup de creştini, după creştinii catolici, probabil peste 500 de milioane.

 Care este situaţia Ortodoxiei astăzi pe continentul descoperit de Cristofor Columb?

Peste tot în statele care formează continentul american, Ortodoxia este şi organizată şi recunoscută, şi se dezvoltă, am putea spune, fără nici un fel de probleme. Sunt multe comunităţi ortodoxe, care aparţin fie de Bisericile de unde au provenit credincioşii, fie de o structură care reuneşte comunităţi şi eparhii locale, cum este cazul Bisericii Ortodoxe din America – OCA (a cărei autocefalie nu este recunoscută de toate Bisericile Ortodoxe). Pentru români, există o Arhiepiscopie Ortodoxă Română a celor Două Americi, cu sediul la Chicago, care se află în cadrul Patriarhiei Române, şi o episcopie care este în jurisdicţia OCA.

 Creştinul este persecutat în America de Nord?

Nu. Dimpotrivă, Statele Unite şi Canada au o libertate religioasă aproape fără limite. În sensul că, deşi, în cazul SUA, nu este nici un fel de sprijin al statului pentru comunităţile religioase, oricare ar fi ele, acestea sunt libere să se organizeze cum doresc, atât timp cât nu există atingere fie libertăţii de exprimare a altora, fie moralei publice.

Coborâm în centrul şi sudul continentului american. Care este situaţia aici?

Este oarecum diferită. Comunităţile ortodoxe sunt mai puţine pentru că situaţia economică şi socială este dificilă, aceste ţări nefiind atractive pentru emigranţi. Cu toate acestea sunt ortodocşi şi în aceste ţări, inclusiv în ţări precum Cuba, unde există chiar o biserică ortodoxă sfinţită de Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu.

În America de Sud, în general, sunt foarte prezenţi clerul şi credincioşii Patriarhiei Antiohiei. Au fost mulţi emigranţi de limbă arabă din zona Orientului Mijlociu şi ei s-au constituit în comunităţi foarte bine închegate şi organizate. Comunităţile cele mai mari de ortodocşi sunt în Brazilia şi în Argentina; noi, românii, avem o parohie în Venezuela, la Caracas, şi o misiune la Buenos Aires, Argentina.

 Tensiunile dintre musulmani şi creştini

 Trecem Oceanul Atlantic şi ajungem în Africa, cu vechile comunităţi ortodoxe din Cartagina şi Alexandria.

Situaţia de pe continentul african este una mai deosebită. Sunt ţări cu comunităţi musulmane însemnate, unde întâlnim şi grupuri fundamentaliste. Există unele conflicte, în ţări precum Nigeria, între partea de nord, musulmană, şi partea de sud, creştină, Sudanul, care este o ţară musulmană, dar unde sunt şi comunităţi mici de creştini sau Egiptul, unde sunt probleme între fundamentalişti islamici şi creştini, în special copţi. Cu toate că în Egipt există atât o comunitate ortodoxă cu rădăcini vechi, dar nu aşa de numeroasă (Patriarhia Alexandriei şi a Întregii Africi, cu sediul la Alexandria), cât şi o comunitate de ortodocşi necalcedonieni sau ortodocşi orientali (Biserica Coptă), care este mult mai mare şi foarte puternică, ambele Biserici Ortodoxe, comparativ cu majoritatea musulmană, sunt foarte mici, cred că sub 10% din populaţia Egiptului. Din acest motiv, există un conflict mocnit între anumite grupări fundamentaliste musulmane şi comunităţile ortodoxe.

În alte părţi ale Africii nu cred că sunt probleme speciale. În general sunt comunităţi formate din localnici, cum sunt cele din Ghana, nu din imigranţi. În Africa de Sud, întâlnim imigranţi români sau greci, dar şi localnici care s-au convertit. Patriarhia Română are o parohie la Johannesburg, unde nădăjduim să construim în curând şi o biserică.

 Europa este un continent creştin sau aşa ne place să credem. Care este locul Ortodoxiei pe bătrânul continent?

Ortodoxia este în general prezentă în centrul şi mai ales în răsăritul continentului, în această zonă a Balcanilor şi, bineînţeles, în Rusia. Sunt comunităţi foarte însemnate. Dar Ortodoxia se extinde, în special în Europa Occidentală, prin emigranţi. Numai românii sunt peste 1,2 milioane în Italia, 1,1-1,2 milioane în Spania, comunităţi relativ noi, constituite în ultimii 10-15 ani. Spre deosebire de acestea două, alte comunităţi, cum sunt cele din Germania, Franţa, Regatul Unit al Marii Britanii, Scandinavia ş.a., s-au constituit în perioada Războiului Rece sau chiar mai devreme şi la care s-au adăugat emigranţii mai noi. Atât Polonia, cât şi Cehia şi Slovacia au Biserici Ortodoxe autocefale, care sunt formate, în general, din localnici, este adevărat mai mici decât în cazul României, Rusiei, Ucrainei, Serbiei, Albaniei, Bulgariei sau Greciei, dar care sunt importante în această mare familie de Biserici Ortodoxe.

Întâlnim cazuri de persecuţie a creştinilor în Europa?

În această ultimă perioadă, cu unele excepţii, nu există astfel de cazuri. În Kosovo, există un conflict trist între două etnii care a generat multe probleme, iar în Cipru există două entităţi, nordul turcesc, musulman, şi sudul cipriot, ortodox, între care mai apar anumite tensiuni. În schimb, nu mai întâlnim alte incidente, nici în Rusia, nici în statele din fosta Uniune Sovietică, unde musulmanii sunt majoritari.

Nu mai vorbim de nordul Europei, Scandinavia, unde libertatea religioasă nu întâmpină nici un fel de probleme. Episcopia română este chiar recunoscută de statul suedez. La fel, în Germania, Mitropolia Ortodoxă Română a fost recunoscută ca şi corporaţie de drept public. Deci nu este vorba de toleranţă, ci de o recunoaştere a rolului pe care credincioşii noştri îl au în societăţile respective.

 Ortodocşii din Asia

 Să coborâm spre zona de sud-vest a Asiei. Care este situaţia ortodocşilor de aici?

În India se află o Biserică Ortodoxă necalcedoniană, cu sediul la Malabar, în India.

În China e mai greu de spus, nu avem nişte date oficiale;

există, probabil, mici grupuri de creştini ortodocşi. Nu cunoaştem cazuri evidente de persecuţie a ortodocşilor în China.

Japonia e un caz mai aparte în această zonă est-asiatică, în sensul că există o Biserică Ortodoxă autonomă, care s-a născut din misiunea Bisericii Ortodoxe Ruse, dar care este formată din japonezi ortodocşi. Aici avem şi noi două parohii, una la Tokyo şi alta la Osaka-Nagoya, cu rang de Reprezentanţă a Bisericii Ortodoxe Române pe lângă Biserica Ortodoxă a Japoniei.

În Coreea de Sud există comunităţi mici de ortodocşi, în general greci; au fost şi câţiva români, în oraşul Busan. Despre Coreea de Nord nu ştim nimic, este un loc din care răzbat foarte puţine informaţii. Probabil că acolo nu există ortodocşi, în condiţiile în care este un stat declarat ateu.

Sigur, un caz aparte este şi cel din Indonezia, unde majoritatea musulmană intră în conflict cu creştinii, în general, nu neapărat cu ortodocşii.

Care este statutul ortodocşilor pe continentul de la capătul lumii?

Dacă vorbim despre Australia şi Noua Zeelandă, trebuie să spunem că ortodocşii şi-au găsit un loc în care să-şi păstreze şi credinţa şi să şi-o manifeste liber, fără nici un fel de oprelişti. Avem şi noi destul de mulţi români acolo şi o episcopie pentru românii din cele două ţări.

Am lăsat la urmă situaţia tensionată din Orientul Mijlociu.

De aici, de fapt, ar fi trebuit să pornim, din regiunea de unde s-a răspândit creştinismul. Este o zonă cu multe conflicte, atât în trecutul mai îndepărtat, cât şi mai aproape de zilele noastre. Ca urmare, în multe situaţii conflictuale, a existat şi un „ingredient” religios, dat fiind mozaicul etnic şi religios al regiunii. Mişcările de emancipare politică şi socială din zonă (de ex. „primăvara arabă”) grevează şi asupra vieţii Bisericii Ortodoxe. De altfel, sediul Patriarhiei Antiohiei şi al întregului Orient este la Damasc, în Siria, unde şi noi, românii, avem o parohie, unde, din nefericire, situaţia este în prezent foarte tensionată.

Mai este şi conflictul dintre israelieni şi palestinieni; aici, palestinienii ortodocşi formează o comunitate destul de puternică, care încearcă să se manifeste ca o comunitate hotărâtă să-şi păstreze, cu orice preţ, identitatea confesională şi etnică. Patriarhia Română este prezentă şi aici, prin Aşezămintele de la Ierusalim, Iordan şi Ierihon.

Aşadar, Biserica Ortodoxă este, cu adevărat, universală ca răspândire geografică şi împărtăşeşte bogăţia sa de învăţătură şi de tradiţii tuturor celor care doresc să o cunoască.

www.ziarullumina.ro