Icoanele imnului acatist al Maicii Domnului

0
736
Icoanele imnului acatist al Maicii Domnului
Vineri seara, când se săvârşeşte Utrenia zilei liturgice de sâmbătă, se cântă slujba Acatistului Bunei Vestiri. Această slujbă are o reprezentare grafică aparte, fiecare condac şi icos reprezentându-se conform unei anumite erminii.
Erminia picturii bizantine”, scrisă de Dionisie din Furna, are un capitol special dedicat cântărilor de laudă către Maica Domnului ce începe cu îndrumări privind realizarea celor 24 de condace şi icoase din Acatistul Bunei Vestiri al Maicii Domnului. Acatistul începe cu primul condac, „Apărătoare Doamnă”, cântare cunoscută din cadrul Sfintei Liturghii.
Primul icos al acatistului laudă vestea cea bună adusă Maicii Domnului de către Arhanghelul Gavriil: „Îngerul cel mai întâi-stătător din cer a fost trimis să-i zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te!” Pentru a transpune aceste cuvinte de laudă într-o icoană, se va picta Maica Domnului şezând pe scaun şi torcând mătase roşie. Din cerul cu nori coboară un înger, care cu mâna dreaptă o binecuvântează, iar în mâna stângă poartă o ramură înflorită.
„Ştiindu-se pe sine sfânta întru curăţie”
Icoana celui de-al 2-lea condac („Ştiindu-se pe sine sfânta întru curăţie”) reproduce dialogul dintre Fecioara Maria şi îngerul trimis: Maica Domnului ţine în mâini o hârtie pe care scrie: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?”; iar Gavriil o binecuvântează cu mâna dreaptă şi în mâna stângă ţine o hârtie pe care scrie: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine”.
Pentru icosul al 2-lea („Înţelegerea cea neînţeleasă căutând Fecioara să o înţeleagă”) se vor picta arhanghelul care arată cu mâna dreaptă spre cer, iar în mâna stângă ţine o hârtie în care stă scris: „Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri”. Înaintea lui, Fecioara ţine mâna dreaptă la piept, iar în stânga are o hârtie în care răspunde: „Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău!”
„Puterea Celui de sus a umbrit-o atunci…” este începutul condacului al 3-lea, care se pictează astfel: Preasfânta Fecioară stând pe scaun, de-a dreapta şi de-a stânga ei doi îngeri ce o înconjoară cu o mahramă dinapoia ei, de sus până jos, iar deasupra Duhul Sfânt Se pogoară dintre nori, cu strălucire.
„Având Fecioara în pântece pe Dumnezeu primit…” este icosul al 3-lea al acatistului. Această cântare se reprezintă grafic prin sărutarea dintre Maica Domului şi Sfânta Elisabeta într-o casă. În plan depărtat sunt Iosif şi Zaharia vorbind, iar înapoia lor un copil purtând pe umăr o cârjă de care atârnă o coşniţă. Lângă casă este o iesle în care mănâncă un mânz, legat.
Condacul al 4-lea surprinde cum „vifor de gânduri îndoielnice având întru sine înţeleptul Iosif…”. Se pictează case, iar înăuntrul lor Fecioara „îngreuiată” stând înaintea lui Iosif, care, sprijinit în toiag, întinde mâna dreaptă către ea şi o priveşte înspăimântat.
„Auzit-au păstorii pe îngeri lăudând venirea trupească a lui Hristos” se cântă în icosul al 4-lea: Fecioara cu Pruncul Iisus şi cu Iosif în peşteră, deoparte un bou şi un asin, iar în spatele lui Iosif un păstor bătrân, minunându-se. Îngeri în văzduh ţin un pergament pe care scrie: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”, iar de pe munte păstorii îi privesc, minunându-se.
„Steaua cea cu dumnezeiască mergere”, din condacul al 5-lea, se pictează astfel: de pe cer se pogoară o stea luminoasă în mijlocul unei raze. Pe dealuri, magii călare arată unul altuia steaua.
„Văzut-au pruncii caldeilor” (icosul al 5-lea) arată cum Preasfânta Fecioară stă pe un scaun, în casă, având pe Hristos Prunc în braţele sale. În spatele lor este dreptul Iosif, iar înainte, magii îngenuncheaţi aduc daruri. Deasupra, steaua se pogoară de pe cer, iar în faţa casei un tânăr ţine de frâu caii magilor.
„Mărturisitori şi purtători de Dumnezeu fiind magii”, în condacul al 6-lea, arată portarul unei cetăţi cum priveşte magii îndepărtându-se, călare, spre Babilon, călăuziţi de înger.
„Strălugind în Egipt Tu, Lumina adevărului” este începutul celui de-al 6-lea icos: în decor de noapte, cu nori, munţi, pământuri şi copaci cu vârfurile plecate şi o cetate în depărtare. Preasfânta Fecioară cu Pruncul sunt purtaţi de asin, iar în urma lor merge dreptul Iosif. Asinul este purtat de căpăstru de un înger.
„Vrând Simeon să se mute din veacul acesta” (condacul al 7-lea) arată pe bătrânul prooroc stând pe treptele templului şi primind pe Pruncul Hristos din braţele Fecioarei. În urma lor, Iosif ţine în mâini o colivie cu doi pui de porumbei, având lângă el pe proorociţa Ana, ce priveşte spre Iisus.
„Arătat-au făptură nouă, arătându-Se Făcătorul”
„Arătat-au făptură nouă, arătându-Se Făcătorul” sunt cuvintele de început ale celui de-al 7-lea icos. Se pictează Hristos pe nori, binecuvântând cu amândouă mâinile, înconjurat de Evanghelişti. În partea de jos sunt apostoli, mucenici, ierarhi şi cetele tuturor sfinţilor.
„Văzând naştere străină, să ne înstrăinăm de lume”, îndeamnă condacul al 8-lea. Se reprezintă grafic Maica Domnului cu Pruncul în braţe, în cer, şezând pe tronul slavei. Dedesubt, mulţime de credincioşi privind spre cer.
„Cu totul a fost între cei de jos”, spune despre Mântuitorul icosul al 8-lea: Hristos este pictat în cer, înconjurat de lumină nemărginită şi de cetele sfinţilor. Dedesubtul cerului, din nou Hristos binecuvântând cu amândouă mâinile, înconjurat de Apostoli şi mulţime de oameni.
Condacul al 9-lea aminteşte cum „toată firea îngerească s-a minunat” de întruparea Fiului lui Dumnezeu. Icoana acestui condac arată pe Hristos şezând pe tron şi binecuvântând, deasupra Lui având cerul şi toate cetele îngereşti minunându-se.
„Pe ritorii cei mult-vorbitori îi vedem” în icosul al 9-lea, în icoana căruia avem pe Fecioara Maria şezând pe tron cu Pruncul în braţe: de-a dreapta şi de-a stânga oameni bătrâni şi tineri, purtând pe cap căciuli, năframe înfăşurate, unii având mâinile puse la gură, alţii stând încremeniţi minunându-se, iar la picioarele lor zac cărţi închise şi deschise.
„Vrând Împodobitorul tuturor să mântuiască lumea”, arată condacul al 10-lea, care se recomandă a fi pictat astfel: cerul cu soarele, luna şi stelele, din care coboară doi îngeri spre dealurile împodobite cu copaci, flori şi case. Mântuitorul Hristos umblă pe pământ, urmat de Apostolii ce vorbesc unii cu alţii.
„Zid eşti fecioarelor”, laudă pe Maica Domnului icosul al 10-lea. Pentru această cântare, Fecioara Maria este pictată în casă, stând în picioare în mijloc, cu Pruncul în braţe, având împrejur mulţime de fecioare.
„Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări la număr întocmai ca nisipul…”
„Împărate Sfinte, de Ţi-am aduce cântări la număr întocmai ca nisipul” este tânguirea condacului al 11-lea. Se pictează Hristos binecuvântând de pe tron, înconjurat de mulţime de îngeri. În partea de jos sunt ierarhi şi cuvioşi ce poartă în mâini cărţi deschise.
„Făclie purtătoare de lumină” se cântă în icosul al 11-lea, iar Dionisie din Furna recomandă să se picteze Maica Domnului stând pe nori în picioare cu Pruncul în braţe, înconjurată de lumină şi raze ce coboară până la pământ. Pe pământ, o peşteră întunecoasă, din care oamenii îngenuncheaţi privesc spre lumină.
„Vrând să dea har datoriilor celor de demult” sunt cuvintele celui de-al 12-lea condac. Într-o casă, Hristos sfâşie cu mâinile o hârtie scrisă cu litere evreieşti, ultimele cuvinte fiind: „Zapisul lui Adam, cel scris cu mâna”. De amândouă părţile, tineri şi bătrâni îngenuncheaţi.
„Cântând naşterea ta, te lăudăm toţi”, ne rugăm către Născătoarea de Dumnezeu în icosul al 12-lea. Pentru a reprezenta grafic această imagine, se pictează Preasfânta Fecioară stând în casă, cu Pruncul în braţe. Înaintea lor, arhierei şi preoţi, unul purtând Evanghelie, altul cădelniţă. Dinapoia lor, cântăreţi, unii având pe cap pălării, alţii scufii albe şi lungi. În mijlocul lor, diaconi citesc din cărţile deschise. Condacul al 13-lea încheie Acatistul Bunei Vestiri şi se citeşte de trei ori: „O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul…”. Icoana acestui condac arată pe Născătoarea de Dumnezeu stând pe tron înalt, sub picioare având un scăunel cu trei trepte. La picioarele ei stau împăraţi, arhierei, preoţi şi cuvioşi rugându-se, unii în genunchi, alţii în picioare, ţinând în mâini hârtii ce grăiesc cântarea: „Aliluia!”