Este avortul unul dintre „drepturile omului”?

0
306
avortul12
Este avortul unul dintre „drepturile omului”?
Ați auzit vreodată de „dreptul la avort”? Probabil că da. Cu toate acestea, veți fi surprinși să aflați că nu există un astfel de drept. Acest lucru îl arată „Articolele de la San Jose” (www.sanjosearticles.com), document juridic încheiat în ziua de Buna Vestire a anului trecut în capitala statului Costa Rica. Articolele de la San Jose au fost create pentru a ajuta societatea civilă și guvernele să promoveze drepturile omului prin interpretarea corectă a legislației internaționale în materie de protecția drepturilor copilului nenăscut. Articolele sunt un instrument eficient în combaterea aserțiunilor false privind existența unui pretins „drept al omului” la avort.

De ce Articolele de la San Jose?

Se obişnuieşte să li se spună astăzi oamenilor că există un nou drept internaţional la avort.

Cei care primesc acest mesaj, mai ales, sunt oameni care au puterea de a schimba legile avortului – parlamentari, avocaţi, judecători ş.a.

Cei care furnizează acest mesaj sunt oameni influenţi şi credibili – personal al ONU, avocaţi ai drepturilor omului, judecători ş.a.

Afirmaţia pe care aceştia o fac este falsă. Niciun tratat al ONU nu face din avort un drept internaţional al omului.

Cu toate acestea, afirmaţia câştigă teren în întreaga lume. Curtea Supremă a Columbiei a schimbat legile ţării în baza acestei afirmaţii false. Alte organisme din alte ţări au în vedere o asemenea schimbare.

Scopul Articolelor de la San Jose este de a oferi dovezi incontestabile că nu există un astfel de drept. Articolele de la San Jose au fost pregătite de un grup de 31 de specialişti în drept internaţional, în relaţii internaţionale, membri ai unor organizaţii internaţionale, specialişti în sănătate publică, în ştiinţă/medicină şi membri de guvern. Semnatarii includ profesori de drept, filozofi, parlamentari, ambasadori, avocaţi ai drepturilor omului şi delegaţi la Adunarea Generală a ONU.

Scopul Articolelor de la San Jose este, de asemenea, de a demonstra că copilul nenăscut este deja protejat de instrumentele dreptului internaţional şi că guvernele ar trebui să înceapă să protejeze copilul nenăscut, utilizând dreptul internaţional.

Sperăm că specialiştii din toată lumea vor păstra o copie a Articolelor de la San Jose pe birou şi oricând aud o asemenea afirmaţie, să facă referire la aceste dovezi.

Sperăm, de asemenea, că Articolele de la San Jose vor începe să apară în articole din reviste de specialitate, în rezoluţii parlamentare şi în dezbateri ale Adunării Generale a ONU.

În sfârşit, este speranţa noastră vie că guvernele vor începe să facă uz de dreptul lor de a se referi la dreptul internaţional în vigoare, pentru a proteja copilul nenăscut de la avort.

Cei care afirmă, în mod fals, că există un drept internaţional la avort, o fac de prea multă vreme.

E timpul să vorbească Articolele de la San Jose.

 Articolele de la San Jose

Articolul 1. Ca o chestiune de fapt ştiinţific, o nouă viaţă umană începe la concepţie.

Articolul 2. Fiecare viaţă umană reprezintă o continuitate, care începe la concepţie şi se dezvoltă, în etape, până la moarte. Ştiinţa dă diferite nume acestor etape, inclusiv, zigot, embrion, făt, sugar, copil, adolescent şi adult. Acest lucru nu schimbă consensul ştiinţific că, în toate stadiile de dezvoltare, fiecare individ este un membru viu al speciei umane.

Articolul 3. De la concepţie, fiecare copil nenăscut este, prin natura sa, o fiinţă umană.

Articolul 4. Toate fiinţele umane, ca membri ai familiei umane, au dreptul la recunoaşterea demnităţii lor inerente şi la protecţia drepturilor lor umane inalienabile. Acest lucru este recunoscut în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, în Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, precum şi în alte instrumente internaţionale.

Articolul 5. Nu există nici un drept la avort în temeiul dreptului internaţional, fie prin intermediul unei obligaţii convenţionale, fie în temeiul dreptului internaţional cutumiar. Nu poate fi citat exact nici un tratat al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care să instituie sau să recunoască dreptul la avort.

Articolul 6. Comitetul privind Eliminarea Tuturor Formelor de Discriminare împotriva Femeilor (CEDAW) şi alte organisme de monitorizare a tratatelor au direcţionat guvernele să-şi schimbe legislaţia lor cu privire la avort. Aceste organisme au interpretat, în mod explicit sau implicit, tratatele, sub efectul cărora se află, că ar include dreptul la avort.

Organismele de monitorizare a tratatelor nu au nici o autoritate – fie în temeiul tratatelor care au stat la baza înfiinţării lor, fie în temeiul dreptului internaţional general – să interpreteze aceste tratate într-un mod care creează noi obligaţii statale sau care modifică substanţa tratatelor.

În consecinţă, orice astfel de organism care interpretează un tratat pentru a include un drept la avort acţionează în afara autorităţii sale şi contrar mandatului său. Astfel de acte ultra vires nu creează nici o obligaţie juridică pentru statele semnatare ale tratatelor şi nici un stat nu ar trebui să le accepte, ca acţiuni ce contribuie la formarea unui nou drept internaţional cutumiar.

Articolul 7. Afirmaţiile făcute de către agenţiile internaţionale sau de către actori non-guvernamentali că avortul ar fi un drept al omului sunt false şi trebuie respinse.

Nu există nici o obligaţie de drept internaţional care să asigure accesul la avort, indiferent de motiv, inclusiv, dar fără limitare la sănătate, viaţă privată şi autonomie sexuală sau nediscriminare.

Articolul 8. În conformitate cu principiile de bază ale interpretării tratatelor în dreptul internaţional, în conformitate cu obligaţiile de bună-credinţă şi pacta sunt servanda şi potrivit exercitării responsabilităţii de a apăra viaţa oamenilor lor, statele pot şi ar trebui să invoce dispoziţii ale tratatelor ce garantează dreptul la viaţă, tratate care cuprind responsabilităţi ale statelor de a proteja copilul nenăscut de la avort.

Articolul 9. Guvernele şi membrii societăţii ar trebui să se asigure că legile şi politicile naţionale protejează dreptul omului la viaţa de la concepţie. Ei ar trebui, de asemenea, să respingă şi să condamne presiunea de a adopta legi care legalizează sau depenalizează avortul.

Organismele de monitorizare a tratatelor, agenţiile Naţiunilor Unite şi funcţionarii instanţelor regionale şi naţionale şi alţii ar trebui să renunţe la afirmaţiile implicite sau explicite ale unui drept la avort în baza dreptului internaţional.

Atunci când sunt făcute astfel de afirmaţii false sau se exercită presiuni, statele membre ar trebui să tragă la răspundere sistemul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Furnizorii de servicii de dezvoltare nu ar trebui să promoveze sau să finanţeze avorturile. Ei n-ar trebui să condiţioneze ajutoarele de acceptarea unui drept la avort al destinatarilor acestor ajutoare.

Programele internaţionale de asistenţă medicală şi de finanţare dedicate mamei şi copilului ar trebui să asigure o bună sănătate în timpul sarcinii, atât pentru mamă, cât şi pentru copil, şi ar trebui să ajute mamele să aducă pe lume o nouă viaţă în toate împrejurările.

Noi, apărători şi avocaţi ai drepturilor omului, oameni de ştiinţă, oficiali aleşi, diplomaţi şi experţi în medicină şi politică internaţională, confirmăm prin prezenta aceste Articole.

San Jose, Costa Rica
25 martie 2011

www.culturavietii.ro